7: Epilogue

175 30 14
                                        

   Când îl privea pe Yoongi, nimic nu mai conta. Petrecuseră atât de mult timp împreună, încât - nu, nu era corect spus. Îl iubea atât de mult! Îl iubea atât de mult mpe Yoongi încât era de ajuns să îl privească și să se molipsească și ea de starea lui. Dacă el râdea, ea râdea. Dacă el era supărat, ea era tristă. Dacă el era nervos sau stresat, ea știa că era mai bine să îl lase în pace, și apoi se enerva pe sine că nu făcea ceva să îl scoată din acea stare. 

   Când era supărată și îl privea, totul devenea deodată mai bine. Mai luminos. Ca și cum el era medicamentul pentru tot. Medicamentul ei. Mica ei formulă secretă. Secretul fericirii.

   Nu a regretat niciodată nimic din relația ei cu Yoongi - nici măcar certurile. Certurile le întăreau relația și îi făceau să învețe mai multe unul despre celălalt. 

   Era dispusă să își petreacă restul vieții cu el - suna cam aiurea și prea poetic pentru gustul ei, totuși. Dar își putea imagina un viitor în care ei doi se țineau de mână. Și asta probabil că era destul de mult de la cineva ca ea, care odată nici măcar nu voia să audă, dar păi să și facă.

   Și admisese toate astea în fața părinților ei și părinților lui, la cină, într-o seară, când s-au strâns cu toții pentru a primi marea veste:

   -Am cerut-o pe MayJin aseară, a spus el deodată ca și cum ar fi fost cel mai comun subiect și cea mai banală replică.

   Iar toate capetele de la masă s-au ridicat pentru a îi privi pe cei doi care aveau fețele băgate în farfurii pentru a se ascunde. Nu știau nici ei de ce se ascundeau - probabil pentru că le erau oarecum frică de reacții? Era prima dată când mama lui May, soțul acesteia și fata lor îl cunoșteau pe Yoongi, și era prima dată când părinții și fratele lui Yoongi o cunoșteau pe May. Și, deodată, băiatul lansează bomba!

   -A zi ce cred eu că a zis, sau nu mai știu coreeană? David - soțul mamei lui May - o întrebă pe femeie cu ochii mari de uimire.

   -A zis, a aprobat aceasta cu un zâmbet.

   -May-May se căsătorește! țipă Miruna - sora mai mică a lui May.

   Fata își ridică ușor capul din farfurie pentru a aproba cu o mișcare a capului și un zâmbet stânjenit.

   Yoongi își ridică și el capul și îi analiză pe ceilalți - toți păreau încântați, înafară de tatăl lui May. Știa că nu îâl plăcuse niciodată pe Yoongi, fusese parcă o antipatie la prima vedere, pentru că tipul i se păruse un nenorocit, și apoi auzise și se la May de ce se despărțiseră părinții ei. Gândul că acum se schimbase și încerca să își întemeieze o familie nu prea părea real, totuși.

   -Dar nu e prea devreme? întrebă mama lui Yoongi, iar stomacul lui May se făcu ghem și fu gata să vomite de spaimă atunci când întâlni privirea încruntată a femeii.

   Înainte ca Yoongi să poată zice ceva, fratele lui se băgă pentru a le lua apărarea:

   -Se cunosc de aproape trei ani, nu? 

   -În plus, nu contează de cât timp sunt împreună, contează să se iubescă, completă Yuna.

   -Contează să se cunoască destul de binel, ca să nu se despartă mai târziu, sublinie din nou femeia, iar toți de la masă se prinseră de atacul subtil la adresa părinților fetei.

   -Păi, începu May, și până la urmă, dacă o să fie să ne despărțim, o să fie pe pielea noastră. Nu o să ne căsătorim acum, probabil o să se întâmple asta după ce termin facultatea și o să mă angajez, ca să nu fie nevoie să îmi susțină părinții nunta. Asta o să ne dea mai mult timp ca să ne cunoaștem mai bine. 

   Cu toții o priviră mulțumiți de răspuns. Mama lui Yoongi aprobă încet și o privi pe sub sprâncene. Da, May se simțea incomfortabil. Era obișnhuită ca persoanele din jurul ei să nu o placă, dar simțea că avea nevoie să fie plăcută de familia lui Yoongi.

   -O să te măriți cu mine, nu cu mama, o liniștise Yoongi înainte să intre împreună în restaurant, dar acum acelea erau doar cuvinte în mintea lui May, pentru că prezentul era acela că femeia nu era mulțumită. Și că se gândea, tatăl ei era devină pentru tot! Dar, în același timp, dacă nu divorțau, May poate era acum doar una din acele fane nebune fără vreo șansă să îl cunoască.

   Yuna tuși scurt și apoi se scuză când observă că atrase câteva priviri de la masă. Apoi se ridică și se scuză că merge la toaletă. Când trecu prin spatele lui May, o împunse ușor cu degetul, iar fata prinsese mesajul și se scuză și ea. Intrară amândouă în încăperea răcoroasă și calmă care mirosea ușor a produse de curățat. Yuna oftă imediat cum ușa se închise în urma lor.

   -S-a întâmplat ceva? întrebă May, apoi își aranjă bluza în oglindă.

   -Cred că maică-ta nu prea mă place, se strâmbă fata, ceea ce o făcu pe May să râdă.

   -Normal că nu te place, ești actuala soție a fostului ei soț. Care, întâmplător, ești și de vârstă cu fii-sa!

   -Sunt mai mare decât tine cu doi ani, se încruntă.

   -Tot aia e! Oricum, nu-ți face griji, dacă ești drăguță cu ea, o să înceapă să te placă. Are fixul ăsta că toate coreenele sunt fufe.

   Yuna se încruntă și își lăsă capul într-o parte pentru a își exterioriza confuzia. Însă atunci când văzu că May nici măcar nu o privea, întrebă:

   -De ce?

   May dădu din umeri.

   -Pentru că moșu' a înșelat-o cu câteva tipe de vreo douăzeci, îți dai seama că i s-a urât și nici nu mai vrea să audă. Trebuie să îi demonstrezi că ești serioasă, deși faptul că ai vreo douăș'patru și ești însărcinată cu fostul e soț de cincizeci și ceva o să te dezavantajeze grav.

   -Nu-mi dau seama dacă acum te iei de mine sau încerci să mă ajuți.

   -Probabil amândouă, dădu din umeri. Acum haide, e ciudat că stăm atât la baie!

   Întoarse la masă, discuția se schimbă, acum urmând una despre viitor. Iar viitorul îi provoca dureri de cap lui May, pentru că erau prea multe de făcut. Dar mâna lui Yoongi pe coapsa ei o liniștea, așa că își puse mâna peste a lui și îi zâmbi recunoscătoare. Iar el îi zâmbi înapoi cu acel zâmbet gumat și larg, iar inima fetei se mări în piept. Și atunci, acolo, își dădu seama că nu făcuse niciodată o decizie mai bună decât să accepte să fie cu el. Pentru că dacă el era cu ea, ea putea face orice.

   -Te iubesc, mimă ea cu buzele, iar el se întinse pentru a îi plasa un pupic rapid pe obraz și a îi face cu ochiul.

   Spera ca lucrurile să meargă bine de aici încolo. Cu mama ei, cu David, cu Miruna cu tatăl ei, cu Yuna, cu părinții și fratele lui Yoongi. Cu trupa. Cu prietenii. Dar cel mai important, spera ca relația lor să meargă perfect. Pentru că Yoongi era un perfecționist, și era convinsă că el nu se va mulțumi doar cu 'bine'.

(A/N)

Gataaa :D Vă mulțumesc că mi-ați fost alături și că ați citit și cartea a doua! Sper că a fost pe măsura așteptărilor voastre și îmi pare rău că a fost atât de scurtă, însă simțeam că așa trebuia să fie! O să plâng acum, totuși, s-a terminat seria... Lol. Și eram atât de îndrăgostită de cuplul ăsta!

Nu, nu o să existe și o parte a treia, vă asigur!:)) Deșiiii, poate o continuare în are să apară copiii lor ca personaje principale... Nu! Nu! Gata!

Mulțumesc încă o dată! <3

UPDATE: Aparent, o să fie şi a treia carte. 'The New Vibe' se numeşte, şi e în curs de publicare. Sper ca aceea să fie susţinută de asemenea!

The Southern VibeWhere stories live. Discover now