The Southern Vibe

3: Dinner

-Bang PD-nim a spus că vrea să ia masa cu noi şi că plăteşte el, aşa că hai să ne întâlnim la restaurant.

Ultima persoană cu care voia May să se vadă acum era Bang PD. Nu pentru că nu îi plăcea de el - iubea bărbatul acela -, dar trebuia să se prefacă, şi nu era sigură că putea face asta. Aşa că, după ce îşi trase blugii şi un tricou pe ea, se urcă în maşină şi porni spre restaurantul unde trebuiau să se întâlnească şi să ia cina împreună.

Descoperi că maşina agenţiei cu care se plimbau ei era deja acolo, aşa că ieşi din maşina sa şi o încuie. Apoi intră în local. Restaurantul era unul de familie, cu mâncare tradiţională, exact locul unde şi-ar petrece mesele de seară de obicei dacă nu ar fi Yuna care să gătească. Îi plăcea mâncarea Yunei. Fata era bună la multe, era frumoasă, era inteligentă. Singurul lucru care o deranja era că era cu doar doi ani mai mare decât ea, deci cu douăzeci şi trei de ani mai mică decât tatăl lui May. Când mergeau pe stradă, lumea credea că erau surori, nicidecum mamă şi fiică vitrege.

Înăuntrul restaurantului, atmosfera era una plăcută. Locul nu era deloc aglomerat, unele mese chiar erau libere. Într-un colţ, zări persoanele pentru care venise. Se apropie de ei şi încercă să îşi fixeze pe faţă un mic zâmbet. Cu acel zâmbet se aşeză la masă, sperând că se va transforma în curând într-unul real. Deşi ceva din ea îi dădea o vagă impresie că mai avea să aştepte destul până când zâmbetul va fi fost unul sincer.

-Bună seara! se aplecă pentru a îl salută pe Bang PD-nim care se ridică imediat şi o salută înapoi. Băieţii se ridicară şi ei pentru a o saluta. Bună! Se aşeză între Yoongi şi Jimin, faţă în faţă cu Namjoon. Sper că nu am întârziat prea mult, învăţam şi am pierdut noţiunea timpului, se scuză, însă primi un zâmbet ca răspuns.

-Nu-ţi face probleme, abia am ajuns. Succes la examene! Ea mulţumi politicos. Eşti la management parcă, nu? May aprobă cu o mişcare a capului. Păi, să înveţi bine! Cine ştie, poate într-o zi o să îmi iei locul.

Fata pufni amuzată şi stânjenită, iar băieţii chicotiră uşor.

-Dar ce ştiu eu despre muzică?

-Dar te-am auzit cântând în duş, ai voce frumoasă, se amestecă Jungkook.

May îl privi amuzată şi râse scurt. Dădu din cap negativ. Simţea cum zâmbetul ei devenea unul real.

-Oricine are voce în duş, Jeon Jungkook.

Jungkook râse de asemenea, apoi se întoarse cu faţa la carnea de pe grătarul din faţa sa.

-Am comandat deja şi pentru tine, anunţă Jimin, apoi îi făcu semn spre grătarul din centru polin de carne care trebuia întoarsă.

Stomacul fetei făcu un zgomot ce trecu insesizat de către băieţi, dar ea îşi trase jenată tricoul în jos şi îşi lipi palma de stomac. Nu voia să mănânce carne. Ţinea dietă. Şi nu pentru că se simţea grasă, sau era, şi avea nevoie. Ci pentru că din nou avea probleme cu stomacul, şi nu mai putea digera mâncarea foarte bine. Carnea de porc la grătar cu siguranţă nu era cea mai recomandată mâncare pe care o putea consuma. Îi venea să vomite numai de la miros. Însă tăcu din gură şi aprobă zâmbind. Nu avea să refuze, deoarece nimeni nu ştia de problemele ei cu stomacul. Dacă aveau să ştie, doar aveau să o îndoape cu mâncare şi să o certe că se neglijează din cauza examenelor. Nu va mânca mult! se hotărî.

Ea era oricum un obiect de decor între bărbaţii aceia. Doar îi asculta zâmbind, uneori aproba din cap, uneori râdea atunci când situaţia o cerea. Yoongi o ignora, aşa că ce putea face? Ideea cinei împreună era împăcarea lor. Nu dădea vina pe Bang PD, dar era vina lui! De ce trebuia tocmai astăzi să facă el cinste cu cina? Şi apoi îşi aminti că ar fi putut să refuze, să spună că trebuia să plece nu-ştiu-unde, sau să spună că era bolnavă.