2. Sasuke
,,Imi pare rau sa va informam dar parintii dumneavoastra sunt morti ''
Aceste cuvinte se roteau incontinuu in mintea mea , nu stiam ce sa fac sau cum sa reactionez .
Deja trecusera inmormantarea lor iar eu tot ce mai pot sa fac este sa imi inec amarul in bautura .
As vrea sa uit tot ce s-a intamplat sa i-au un medicament si sa scap de aceasta durere care imi macina sufletul este ca un pumnal care imi sfasie inima iar de fiecare data cand imi amintesc zambetul cald al mamei si privirea tatalui se roteste in rana facand durerea si mai chinuitoare decat era .
Am ramas singur si fara nimeni , doar eu si lumea aceasta mare care ma inconjoara, nu inteleg de ce nu m-a luat pe mine in locul lor , ei erau buni si meritau sa traiasca in schimb eu nu .
Eu sunt un neispravit care nu are nimic pentru care sa continue viata .
Nu inteleg de ce destinul este asa de crud cu mine insa stiu ca nu vreau sa traiesc
-Nu vreau sa traiesc !! tip cu putere in camera unde se face imediat un ecou reptetandu-se in continu cuvantul ,, traiesc ''
Cu nervii si cu lacrimi care se scurgeau pe fata arunc sticla de wisky si ma ridic de jos.
Ma uit la noptiera de langa pat unde se afla o poza cu mine si cu parintii mei , am luat o gura mare de aer dupa care o alta lacrima se scurge pe fata iar cu durere arunc in perete poza inramata iar sticla se sparge cu putere sfarmandu-se in mii de cioburi .
Fara sa ma mai gandesc la nimic ies afara din casa si luand cheile de la masina mea un Audi A6 intru in garaj , deschid usa si pun cheile in contact , aud cum motorul se porneste apas aceleratia cu putere iesind din garaj rapid .
Mergeam pe strazile Los Angesului ca un nebun, depaseam fiecare masina care imi aparea in fata .
Imi i-au telefonul din buzunar si caut prin agenda pana gasesc numele Sakurei . Iar in timp ce conduceam i-am scris acesteia un mesaj si anume ,, Sakura imi pare rau ca te abandonez si eu , insa tu esti puternica si stiu ca vei merge pana la final , de acum conduci singura firma eu cred in tine si sper ca intr-o zii sa ne reintalnim , insa acum eu merg langa parintii nostri Adio Rozalio ! '' imediat ce am terminat de scris mesajul am apasat pe butonul de trimitere .
Nervii clocoteau si mai mult in mine iar cu putere apas acceleratia , vedeam totul prin ceata deoarece am plans prea mult .
Ma uit prin parbrizul masinii si vad cum doua lumii mari se apropie de mine, un claxon puternic ma face sa rotesc volanul masini iar o bubuitura mare a face sa inchid ochii uitand de tot cazand intr-o lume ciudata parca intr-un vis ...
Acesta este capitolul 2. Speram sa va placa!
