1.Sakura
Afara ploua cu tunete si fulgere. Parca si natura ii jeleste pe parintii mei si pe parintii lui Sasuke. Cei patru au murit intr-un acident de avion cand se intorceau din Italia. Au avut acolo ceva probleme de afaceri asa ca au mers acolo sa le rezolve, dar nu as fi vrut niciodata ca aceasta calatorie sa aiba un final asa de trist.
Acum eu si cu Sasuke am ramas pentru a continua afacerile parintilor nostri, insa nu stiu cum vom face asta avand in vedere ca nu ne suportam deloc. Astazi am facut un compromis sa ne intelegem in memoria parintilor nostri.
La priveghiul lor au venit mute persoane apropiate lor, dar si parteneri de afaceri. Eu cu Sasuke stam separati intr-un colt si fiecare persoana vine la noi pentru a ne spune "Condoleante", iar apoi isi gasesc pe cineva cu care sa vorbesca.
Nu pot sa cred ca asta s-a treminat asa. Mama... tata... a-ti plecat prea devreme. Mult prea devreme. Ce voi face acum eu fara voi? De ce? De ce a-ti plecat?
Fara sa imi dau seama am inceput sa plang gandindu-ma la toate momentele fericite petrecute impreuna cu parintii mei. Sasuke m-a luat la pieptul lui si m-a strans tare.
-Fi puternica. mi-a zis. Sunt sigur ca ei nu si-ar fi dorit ca tu sa plangi.
In mod normal doar apropierea la mai putin de cinci metri de Sasuke m-ar face sa vars, dar acum nu. Stiu ca si el trece prin aceleasi momente ca mine si ca si lui ii este greu. De maine ne vom dispera unul pe celalalt ca pana acum, dar azi nu. Azi suntem exact la fel.
-Multumesc. am soptit eu fara glas, dar el m-a auzit si mi-a zambit trist.
Dupa priveghi m-am dus acasa si am inceput sa plang in hohote. Cele mai importante persoane din viata mea au murit. Nu stiu ce ma voi face de acum. Intodeauna, de cand m-am nascut, ei au fost acolo pentru mine. Oricat aveau de lucru au fost mereu alaturi la momentele cele mai importante din viata mea, iar acum au disparut. Mi-e extrem de dor de ei, dar trebuie sa-mi continui viata. Timpul lor desi s-a oprit al meu inca curge si trebuie sa il urmez. Nu pot ramane blocata in trecut. Trebuie sa merg m-ai departe. Dar oare pot face asta?
Fara sa imi dau seama am adormit. De dimineata m-a trezit ceasul. Mi-am facut siesta, m-am imbracat si am pornit la munca. Afacerile mamei si a tatalui meu stau acum pe umerii mei si trebuie sa conduc firma impreuna cu Sasuke.
Trebuie sa imi revin pentru ca nu se poate sa raman blocata in timp. Am trebuirile mele si trebuie sa le indeplinesc. Asta este ceea ce eu trebuie sa fac si o voi face. Voi da tot ce pot pentru a face ceea ce parinti mei au lasat sa infloreasca. Eu sunt fiica lor si trebuie sa duc afacerea asta mai departe si asta este exact ceea ce eu voi face.
Intru in imensa cladire unde va urma sa imi petrec foarte mult timp de acum inainte. Cand ma vad toti angajatii fac liniste profunda, prea profunda pentru gustul meu insa nu bag asta in seama. Intru in lift urcand la ultimul etaj, iar apoi in biroul meu.
Incep sa rasfoiesc sutele de dosare de pe masa. Putin pana ma voi obisnui cu toate acestea vom merge cam subred, dar voi da tot ce pot pentru a face asta sa infloreasca fie ca primesc ajutorul lui Sasuke fie ca nu. Nu pot lasa un lenes ca Sasuke sa imi stea in cale, chiar daca asta inseamna sa muncesc si pentru el. Daca va vrea sa ma ajute totul va fi bine, iar daca nu voi prelua eu si ceea ce trebuie el sa face pentru sa Sakura Haruno nu se lasa cu una cu doua, iar atunci cand spun ca fac ceava nimeni nu imi poate schimba decizia.
