Cap.25- Sincere scuze...

356 13 4
                                    

H: Nu stiu, dar totusi ea e doar verisoara mea si nu suntem impreuna!!!
Eu: Ar face bine sa-ti cauti iubita!
H: Dar tu esti iubita mea!
Eu: De acum nu!

Si plec tinandu-ma cu Andrei de mana.

(Stiu ca nu am mai facut de muuuullllllltttt timp asta dar simteam nevoia)

Higman pov.

O vad plecand cu Andrei de mana. Ma opresc pe o treapta a scarii si ma uit in gol.
Ale [Alexandra, vara lui Cristi (Higman)]: Nu mai sta ca prostu si du-te dupa ea!* Aceasta spune cu un ton apasat*
Eu: Nu pot, pur si simplu, nu pot. Imi este greu sa o vad suferind. Si stand cu altul. Dar ei sunt doar niste prieteni. Inteleg, gelozia e prea mare pentru a ma asculta. Dar daca ea asa vrea. Asa voi face. *in timp ce spuneam niste lacrimi amare apar. Nu pot sa cred ca plang din cauza unei fete!*
Ale se aseaza langa mine si ma priveste.
Ale: Stiu ca esti verisorul mai mare dar totusi. Eu sunt mai buna la categoria iubire (nu va ganditi la prostii... Eu am facut-o). Dar Cristi du-te dupa ea. Incearca sa o convingi sa te ierte. Stiu ca o poti face.
Eu: INTELEGE NAIBI ODATA ! Alexandra, nu ma duc... pentru ca sunt un las! Si nu o pot convinge. Pentru ca sunt un prost. As incerca. Si nu as reusi. De acum numai in vise o voi vedea.
Spun in timp ce imi pun capul in palme pentru a putea plange. Da sunt un bou ca nu ma duc dupa ea. Dar i-am rupt inima in mii si mii de bucatele...
Ale: Bine, faci cum vrei.
Se ridica si pleaca.



Ana pov.

Nu am coborat si am auzit toata discutia dintre ei. 
O vad pe Alexandra. Am auzit din discutie cum se numeste. O vad si ma apropii de ea.
Eu: Ce pot sa fac? *O intreb nedumerita*
Ale: Sa vorbesti cu el...
Eu: Bine.






Urc rapid scarile si ajung in dreptul lui. Statea cu capul in maini plangand. Il ating usor pe umar. Acesta nu ridica privirea doar mormaie ceva.
H: Pleaca, Ale.
Eu: Hmm. Eu din cate stiu nu ma numesc asa.
El isi ridica privirea.


H: Ana...
Eu: Stiu am fost o proasta. Si nu trebuia sa ma comport asa. Am gresit. Ai gresit. Amandoi am gresit. Mai tii minte noaptea aia in care nu mai vroiam nimic? Cred ca nu, dar in acea noapte mi-ai spus ca: suntem doi, peste toate amandoi. Ca nu mai vrei sa mai privesc inapoi. Problemele apar si dispar ca un miraj. Tu esti mereu aici si asta imi da curaj. Ca n-ai sa ma lasi. Si sper ca n-ai sa ma las. Uneori mai dam de griji si nevoi. Unu si cu unu fac doi. La fel ca si intr-o relatie. Noi trebuie sa avem viitorul impreuna.

H: Ana... nu tu esti cea vinovata aici. Eu sun----

Il opresc din vorbit cu un sarut scurt.

Eu: Acum eu sunt cea vinovata pentru ca am vrut sa ne despartim. Sper ca ma ierti...

Atunci el ma ia pe sus si ma saruta pasional. Andrei si Ale ne aplaudau.
S: Bis, bis, inca o data!
Ale *cu lacrimi la ochi de fericire*: Tocmai m-ati facut cea mai fericita mentorita.

Ne despartim din sarut si ne uitam unul la altul. Cristi se apleaca spre mine. El fiind mai inalt decat mine. 

H *soptind*: Ce au astia?
Eu *soptind*: Cred ca s-au indragostit si nu stiu cum sa spuna.

El ma ia in brate si eu facand la fel.

S: Ba astia isi fac declarati de dragoste la ureche sau ce?
Ale: Nu stiu...



Mai mult decat prieteniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum