Cap. 29- De ce?

315 7 6
                                    

Eu: Da... adica asa cred... nu...

S: Vezi?!

Eu: Da, nu trebuia sa cred ca esti suparat pe mine.

S: Si de ce ai facut-o?

Eu: Pentru ca sunt proasta. De ce sa nu o fac?

Andrei lasa capul in jos si se gandeste. Ma intorc cu spatele la el si incep sa plang. Inaintez inspre usa. O deschid incet fara sa fac zgomot. Ma uit ultima data la el si dupa ies. O inchid la fel de incet si ies din bloc. Alerg inspre necunoscut. Ma uit in spate si nu stiu ce sa cred. Ma intreb de ce sunt asa de proasta. Ma opresc cu ura si tip.

Eu: De ce?

Ma uit in jur. Toti se uitau mirati la mine. Oare la ce se gandesc? Oare de ce se uita asa la mine? Ma duc in parculetul din copilarie. Ma uit la cerul instelat. Lacrimile se varsau pe fata mea.

S: Ana!

Imi intorc privirea si il vad pe Selly. Ma ridic de pe banca si il iau in brate. Il iau in brate pe omul ce a facut atat de multe pentru mine si eu nu i-am facut nimic inapoi. Ii soptesc un " te iubesc" la ureche. El imi sopteste inapoi.

Eu: Inca tii la mine?

S: Eu?! Eu sa nu tin la tine?! Tu m-ai ridicat de jos... tu mi-ai dat sfaturi... tu te-ai riscat de atatea ori pentru mine... si tot eu sa nu tin la tine...

Eu chicotesc si imi dau ochii peste cap. El ma strange si mai tare in brate. Imi doresc ca acea imbratisare sa nu se termine. Mirosul dulce de parfum barbatesc isi face loc in narile mele incepand sa danseze un vals minunat. Eu il sarut apasat pe buze. El raspunzand si formand un sarut pasional.





Uite ca am revenit dupa o pauza cam...
.
.
.
luuuuunnngaaaaa....aaaa..a de timp. In primul rand nu aveam idei. Si in al doilea rand... ma gandeam daca sa o continui cringe. Sau sa o aduc la realitate. Adica sa fie mai putin cringe. Si inca nu stiu ce sa fie. Cringe sau mai putin cringe.... va rog ajutati-ma!

..........capitol necorectat........
😍😘😙❤❤❤ ADIOS 😍😘😙❤❤❤

Mai mult decat prieteniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum