Cap. 27- Candva...

313 13 2
                                    

Eu: La cine tii?
Andrei nu-mi raspunde si se uita in alta parte. Ma enerveaza cand face asa. Ma uit insistent la el. Ma uit cu o oarecare ura si iubire in acelasi timp. Oare eu chiar il mai iubesc dar neg asta? Este posibil. Dar totusi ce este el pentru mine? Un strain si asa va ramane. Dar eu il plac pe acest strain. El nu ma place si asa o sa fie in continuare. Nu cred ca ma mai poate iubi dupa cearta de azi. Nu mai rezist sa-l vad asa nepasator. De parca eu nu as fii aici. Dau sa ma ridic din pat dar cad inapoi el buznind in ras.
Eu: De ce razi?
S: De tine.
Oftez si ma ridic din patul moale. Ma uit la el cu iubire si dispret in acelasi timp si ma bufneste plansul. Ies ca un fulger pe usile camerei si apartamentului asezandu-ma pe o treapta a scarii. Ma uit mult la mainile mele. Ma uit mult la mainile pline de zgarieturi si cicatrici facute de mine. Cand aveam sansa sa mor mai bine muream.
Ma uit in spate si parca imi vad trecutul. Parca imi vad trecutul pentru care m-am schimbat. Imi vad mama, tatal si il vad si pe Andrei. Il vad pe Andrei cum de fiecare data cand cadeam el ma ridica. Cum de fiecare data ne uitam impreuna la cerul instelat. Cum... Cum imi stergea lacrimile cand era nevoie. Imi amintesc de cate ori ma salvat.

Mai mult decat prieteniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum