The light within her

Capitolul II

  A doua zi a fost destul de interesantă din punctul meu de vedere. Am început prin a-mi despacheta lucrurile, mai exact cărțile. Am fost surprinsă de faptul că au avut loc toate în biblioteca mea. Hainele au reprezentat următorul pas și pot spune că o să donez o mare parte din ele. 

  Design-ul camerei m-a impresionat. Mobilierul avea un aer aparte, mai ales în combinația dintre el și desenele de pe pereți. Elementele naturii se putea regăsii în ele, și deși nu sunt expertă în acest domeniu pot spune cu mâna pe inimă că cel care a creat această operă de artă, pentru că asta și este, a depus suflet. 

  Coborând scările și mergând spre sufragerie am putut observa absența părinților mei. La fel ca și mobilierul din camera mea, cel din sufragerie avea acel ceva care îl diferenția de restul. Observând în acel moment că și aici se află o bibliotecă, care era mult mai mare decât cea din camera mea, am mers spre ea și am băgat de seamă că aceste cărți erau cam vechi. Oare vechiul proprietar le-a lăsat aici? Iar dacă răspunsul este pozitiv, de ce? Întinzând mâna și mergând de la un capăt al bibliotecii la celălalt, m-am oprit în dreptul unei cutiuțe muzicale. Luând-o în ambele mâini, am văzut că pe capacul acesteie era un simbol care arăta ca un scentru. Deschizând-o, o melodie de leagăn a început să se audă în toată încăperea, ce m-a surprins cel mai mult a fost diadema care se învârtea pe ritmul melodiei care răsuna din cutie. 

  - Hmm, asta e foarte ciudat, am spus eu cu voce tare. 

   Cine ar fi putut lăsa în urmă atătea cărți, dar mai ales un obiect atât de frumos și fragil?

  Punând-o în același loc în care am găsit-o, mi-am continuat drumul către bucătarie. După despachetat, stomacul meu a început să protesteze deoarece am sărit peste prânz. Ajungând în final la destinția mult dorită, pe frigider am observat un bilet, mai mult ca sigur un mesaj din partea mamei și a tatei.  Luându-l în mână, am început să îl citesc cu voce tare:

  - Miranda, eu împreună cu tatăl tău am plecat să finalizăm ultimele detalii legate de schimbarea firmei, iar apoi vom merge pentru a discuta cu directoarea liceului. Așa cum ști și tu, mâine vei începe ultimul an de liceu, iar din cauza faptului că ne-am mutat atât de târziu, nu au avut timp pentru a-ți trimite noua ta uniformă. Ne vom întoarce în jurul orei 20:00, așa că te rog să nu ne aștepți pentru a lua cina împreună, deoarece este posibil să mâncăm în oraș. Semnat mama.

  Aruncând biletul în coșul de gunoi, am ieșit pe ușa din spate ajungând și încremenind la priveliștea pe care o aveam în fața ochilor. Parcă era o imagine desprinsă dintr-o carte de basme,  rânduri de hortensii și un gard viu oferă o alternativă frumoasă la gardurile tipice din grădină, un foișor înconjurat de ziduri joase, cu trandafiri agățători albi și galbeni împrejurul său. Mutându-mi privirea la restul grădinii, arbuști pitici împreună cu o multitudine de trandafiri de toate culorile și brazi ornamentali făceau parte din cadrul care mă întâmpina la ieșirea din casă. 

  Un sunet parcă desprins din fimele de groază m-a scos din reverie și am început să râd de una singura dându-mi seama că era doar stomacul meu. Întorcându-ma în bucătărie mi-am făcut o salată de fructe și două sandwich-uri. Sunt totuși curioasă cine a făcut cumpărăturile, părinții mei fiind plecați, iar eu sunt singură în toată casa. 

  Întorcându-mă în sufragerie am luat cutia muzicală cu mine și m-am întors în camera mea. Așezând cutia pe un raft, m-am așezat la birou și am deschis laptopul, având de gând să îmi verific pentru început emailul pentru a ști când îmi vor ajunge cărțile comandate recent, iar apoi de a citi o carte. 

  Uitându-mă la ceas, am observat că era ora 20:30 și m-am uitat din nou pentru a fi sigură că am văzut ora corectă și chiar atât era. Timpul trece foarte repede mai ales atunci când citești ceva ceea ce îți place. Fiind sigură că părinții mei vor întârzia mult mai mult decât au spus, mi-am pregătit geanta pentru a doua zi, hotărând că ceea ce am nevoie prima dată este un duș, iar apoi somn. 

  Am adormit sperând că ziua următoare va fi destul de plăcută, fiind purtată în tărâmul viselor de un cântec de leagăn.