Assassin's Code: I. My Mission

Capitolul VIII

-POV -Ivy-

A trecut deja o saptamana de cat i-am cunoscut pe noii baieti. Nu sunt asa rai pe cat par. Am aflat care a fost tot scandalul dintre ei si Mark. Cand ei aveau 13 ani si inca erau in Coreea de Sud, erau in aceeasi clasa. Toti. Si s-au impreietenit si au devenit ca fratii, o familie. Dar la un an dupa, o gasca de baieti mai mari au venit sa se ia de Yugyeom pentru ca el le-ar fi datorat niste bani. Asa ca Mark s-a bagat sa-l apere, iar Yugyeom le-a spus ca Mark i-a luat banii si din motivul asta nu a putut sa ii dea la timp. Cand baietii aceea au auzit asta, l-au batut pe Mark, iar singurul care i-a sarit in ajutor si si-a luat bataie cu el a fost Jackson. Dar gestul conteaza. Gestul care i-a aratat lui Mark ca Jackson a fost un adevarat prieten. Din cauza bataii, amandoi au fost trimisi in America la casa de copii de unde i-a luat GD la o zi de cand ajunsesera acolo. Dupa parerea mea, nu a fost nimic grav, doar o cearta intre copii. Si totusi, daca nu se intampla, eu nu aveam norocul sa il intalnesc pe cel mai special baiat din lume. Tot ce am facut zilele astea a fost sa ne antrenam, pentru ca peste 3 zile aveam o misiune destul de importanta si la ce castig o sa avem dupa ea, nu aveam de gand sa gresim nimic. Eram la casa mea si a lui Scarlet. Am zis ca pana dupa misiune sa nu fim distrase de baieti si ei au zis sa nu fie distrasi de noi. Asa ca fiecare la casa lui :))). Terminasem antrenamentul asa ca am zis sa ne odihnim. Cobor jos, din camera mea in sufragerie, si o vad pe Scarlet care facea tractiuni.

-Hei, muschiulet, te-as sfatui sa te odihnesti si tu. Am lucrat destul saptamana asta.

-Ivy, crezi ca ceea ce a spus Mark acum o saptamana despre Bogum e adevarat? ma intreaba oprindu-se din tractiuni si uitandu-se la mine

-De asta esti tu nelinistita? Da, cred ca e adevarat. Am incredere in Mark si nu are de ce sa minta. Acum, te duci, faci un dus, si te culci. Inteles?

-Da, sefa! imi spun cu un zambet mic in coltul gurii si urca in camera ei.

Eu hotarasc sa ma duc sa fac o plimbare pentru ca nu aveam ce sa fac in casa. Era cald afara, doar era iunie si tocmai terminasem scoala. Inca un an si putem sa ne concetram pe deplin pe ce e important cu adevarat. Mi-am luat o salopeta albastra scurta, un tricou alb si adidasi albi si am ieist din casa, mergand la masina. Mergeam pe niste scurtaturi spre centrul New York-ului. Imi placea sa ma plimb cu masina pe aici. Sa vad blocurile pe care faceam graffitti si eram luati de politie, blocurile pe care ne urcam si tipam tot felul de lucruri si pe care am invatat sa facem parkour, strazile pe care fugeam de vanzatori cand furam bomboane .. toate astea s-au intamplat acum 4-5 ani si parca ar fi trecut o viata. Erau doar 12 km distanta din Bronx pana in Centru, intr-un sfert de ora am ajuns acolo. Am parcat masina langa Central Park si am plecat sa ma plimb. Mergeam pe strazi pana am ajuns la intersectia principala. Voiam sa trec strada dar fix prin fata mea trece o masina neagra. Imi pare tare cunoscuta. Ma duc dupa masina ca sa vad daca intr-adevar e masin care cred eu. Intra pe o straduta ingusta unde mai era o masina. Din prima masina iese un om chelios care zambea, iar in spatele lui erau 4 gorile. Din masina pe care am urmarit-o a iesit exact cine speram eu sa nu. GD. I-am recunoscut imediat parul verde si ochelarii. Cei doi se iau in brate, se saluta, dupa care GD ii face semn lui Tony, un bodyguard, sa vina. Tony vine cu un sac de gunoi care parea greu si cu o geanta neagra in care de obicei GD pune bani. Dar ce afaceri ar putea GD sa aibe cu un sac de gunoi? Si de ce i-ar da cheliosului bani? Nici nu am apucat sa imi pun toate intrebarile ca masinile deja plecau. Prea multe lucruri ne ascunde GD.

Ma intorc la treaba mea incercand sa nu ma gandesc la ce am vazut si ma duc la ceafeneaua unde aveam de fapt treaba. Ma uit in stanga si in dreapta pana o vad pe amica mea ca imi face cu mana. Ma duc la ea si ne luam in brate.

-Ohh, Ivyy, ce dor mi-a fost de tine. Ce faci? Cum mai esti?

-Eu sunt bine, Maia. Tu cum o mai duci?

Maia este prima fata pe care am cunoscut-o cand ne-a adus GD la sediu prima oara. Ea are acum 23 de ani si nu mai face parte din banda. A hotarat sa mearga la facultatea de design, iar GD i-a respectat dorinta si a ajutat-o sa se prezinte cu un cazier curat.

-Nu se poate mai bine. Acum cateva zile m-a contactat secretara lui Francois Pinault, proprietarul firmei originale Gucci din Italia, si mi-a spus ca au un post libert pentru trineri design-eri si ca mi-au vazut lucrarile si le-ar placea sa ma aibe in echipa. imi spune Maia entuziasmata pana peste cap

-Doamne, Maia, e grozav. Chiar ma bucur pentru tine. ii spun si o strang de mana.

-Merci, merci. Dar sa ma intrebi despre viata mea nu e motiv pentru care ne-am intalnit, nu-i asa?

Zambetul meu cam disparuse, iar al ei se mai stinsese doar.

-Uite, stiu ca nu te mai ocupi cu chestiile astea, dar ..

-Hei, nu incepe asa. "Famiglia per aiutare duro", cred ca am zis bine ... da, cred ca asa e. Oricum, cu ce te pot ajuta?

Ii intind pe masa dosarul cu toate informatiile pe care le are politia despre mine in baza de date si toate stiu ca sunt adevarate. Maia se uita prin dosar si exact ce voiam eu ii atrage atentia.

-"Eveline Payne, nascuta pe data de 05.02.1999, parinti Thomas si Martha Jung" tu vrei sa aflu cum au murit sau de ce te cheama pe tine Payne?

-Au murit intr-un accident de masina cand m-am nascut. Mama a fost dusa de urgent la spital, cezariana, si asa am ajuns intr-un orfelinat. Iar numele de familie mi l-a dat GD spunandu-mi ca nu trebuie sa imi amintesc de cel vechi. Uita-te mai jos.

-Hmm ... "greutate, intaltime" bla bla bla ... iar atunci vede si ea exact ce voiam sa vada. "Frati: un frate cu un an si 13 zile mai mare"

-Acum stii cu ce vreau sa ma ajuti.

-Ivy, tu ai un frate. Iti dai seama ce inseamna asta? Visul unui copil de orfelinat se indeplineste. Nu esti singura, Ivy! imi spune ea fericita pentru mine.

-Dar ... de asemenea poate sa fie mort ...

-Hai sa ne gandim ca el a avut si are o viata normala, ce zici? Hai sa gandim pozitiv!

-Tu mereu ai fost aia pozitiva. ii spun eu zambind.

-Daca nu eu, cine? Cand v-am cunoscut erati toti niste frustrati. spune ea si amandoua incepem sa radem.

Ii multumesc, o iau inca o data in brate, dupa care iesim din cafenea si fiecare o ia in parti diferite. Mergeam spre Central Park ca sa imi iau masina. Cand sa urc la volan, vad un cuplu care se plimba prin parc si radeau. Fata i-a sarit in carca baiatului iar el o gadila cum putea. Erau draguti. Mi-au amintit de mine si Mark cand am inceput sa ne intalnim. Eram tot in parcul asta la prima intalnire, imediat dupa ce tocmai omorasem niste indivizi. Da, nu suntem un cuplu deloc normal. Am urcat in masina si am condus pana acasa. Cand am ajuns, Scarlet deja dormea cu ursuletul ei in brate. Il are de cand era mica si nici nu stie de unde. Totusi, ursul ala avea niste pete tare ciudate. Ma duc si eu in camera, imi fac un dus si adorm instantaneu.

----------------------------------------------
Hei lumee ❤️ am vrut doar sa imi cer multe multe scuze ca nu am mai postat. Am fost intr-o tabara si semnalul era foarte prost, poate mai prost decat mancarea. Bine, nici nu ma gaseam pe harta, da' sa am semnal. 😂😂🤙🏻 Oricum, multumesc ca inca cititi. XOXO 💕😱
----------------------------------------------