7.Viața la castel

59 20 0
                                    


    Fugeam ca nebunii uni după altii prin castel fără să ne uităm pe unde mergem sau pe lângă cine trecem, până când două voci cunoscute ne opresc din jocul nostru copilăresc aducându-ne cu picioarele pe pământ .

    Îi zăresc pe Andrei și Matteo în spatele unei statui pregătiți să mă prindă atunci când va fi momentul, însă la auzul glasului mamei și a tatalui nostru au iesit din ascunzatoare înfatisându-se în fata părinților nostri . Mă arăt și eu venind prin spatele lor silențios ca un spion, însă ei mi-au simțit prezenta și s-au întors cu zâmbete pe față mai ales cei doi care îmi transmite-au că jocul nostru va continua mai încolo . Regele și regina ne zâmbesc fericiți, apoi i-au o înfățișare serioasă fixandu-mă cu privirea semn ca am ceva explicatii de dat în privința lui Adriana .

   Chiar când mă pregăteam să spun ceva mama mi-o ia înainte și cu glasul ei domol mă întreabă curioasă:

   —S-a întâmplat ceva cu Adriana ce noi ar trebui să știm ? Alexander sper că nu au fost probleme și ca nu ai pățit ceva . îmi spune ea îngrijorata zâmbindu-mi și cuprizându-mă într-o îmbrățișare

  —Eu nu am pățit nimic mama' însă din neatenție am pierdut-o pe Adri' și s-a ajuns ca ea să fie ranită. Îmi pare foarte rău nu am vrut să se ajungă la asta .raspund eu cu capul aplecat mă astept să fie foarte supărați pe mine

Le văd schimbul de priviri așteptând să fiu certat, însă îi văd cum povestesc ceva după care tata își îndreaptă pasii spre mine . Încerc să spun ceva, însă tot ce pot scoate pe gura este doar un oftat care pe Matteo și Andrei i-a făcut să radă.

   —Stai liniștit fiule se mai întâmpla . Adriana e grav ranită ? îmi spune el bătându-mă pe umăr

  —Are câteva rani pe picior dacă ajungeam la timp nu era atacată de demoni . spun eu trist

   —Nu te mai învinovăți asa a fost să fie însă altă dată fi mai atent te rog puteai fi și tu rănit . spune după care îi face semn mamei și se îndepărtează amândoi urmând să îl cheme pe Dimitri vrajitorul castelului , un baiat mai mare cu doi ani decat mine ,Andrei si Matteo brunet cu ochi verzi mai mic de inaltime dar care este foarte laudaros si mandru de puterile și statutul lui .

    Doar gândul că el va fi prin preajma Adrianei mă face să vreau să ii dau una laudarosului care mă scoate din sărite doar prin simpla lui prezența se crede mare și tare acum că a ajuns să locuiasca la castel . Mă calmez repede amintindu-mi că eu sunt de vina că printesa mea a fost ranită însă nu acmit să fie atins nici un fir de par deal ei fără știrea mea , da sunt un pic gelos dar ea reprezinta totul pentru mine chiar daca ea nu stie asta nu o să las pe nimeni să -i facă rău .

   Gândurile mele zboară atunci când aud pași pe hol , pași care păreau să se apropie din ce în ce mai mult de noi venind din cealaltă parte nu din cea în care au plecat părinți noștri .Astept cu nerabdare să văd cine apare însă ce să vezi chiar când mă gândeam la lup în fața noastră apare Dimitri cu un aer de îngânfat fapt care mă face să mă gândesc ce bine i-ar sta cu ochiul învinețit .

La vederea lui cei doi își schimbă râsul cu o față furioasă ceva gen '' Bine că ai venit să ne strici tu ziua cu prezența ta ''.Se apropie foarte repede de noi fiind cu ochii într-o carte ciudata și veche ,trece pe langa noi fără să ne salute sau să spuna un cuvant fapt care ne scoate din sărite însă nu vrem sa facem galagie și să o trezim pe Adriana înainte de vreme .

    Matteo și Andrei rămân fără cuvinte la atitudinea lui vroind să îl oprească și să îl învețe să salute dar le fac semn să mă urmeze în camera Adrianei fapt care i-a surprins încercând să spună ceva însă doar privindu-mă se apucă de ras ,doar nu credeau că am să o las singură pe printesa mea .

Îngerii Luminii .Aflarea Adevarului.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum