Îngerii Luminii .Aflarea Adevarului.

16.Xander

Perspectiva Adriana

      Cum să uiti când totul îți readuce acele amintiri înapoi, cum poți să ierți când totul în jurul tau e construit pe minciuni , cum să te schimbi pe tine însăși când nici măcar nu ai ideie și nici abar cine esti cu adevarat , cum, cum, cum , spune-mi Doamne cum sa fac ?strig cu lacrimi in ochi în timp ce mă îndepărtez cu pași mici de usa încuiată cu buna știință .De ce să încerci să fi bun și să ajuți pe toată lumea când tot ce primești la schimb sunt vorbe aruncate și tipete îndreptate cu atâta ura spre tine transformandu-se în săgeți otravite care nimeresc fix în inima ta făcându-te să plangi de durerea provocată de niste simple vorbe aruncate poate la întâmplare sau fără știință .

     —Sper că nu o să mă mai deranjați niciunul !strig fiind sigură că nu mă aude nimeni însă ,siguranță mea se prăbușește asemenea unui sir lung de piese de puzzle atunci când cuvintele băiatului care nu încetează să mă ajute se aud răspicat și clar din partea cealaltă a ușii ;

    —Nici chiar mie nu îmi dai voie să te deranjez printesa mea ?spune acesta având un glas bland și trist în același timp

     Grija lui față de mine m-a facut să mă îndrept repede spre ușa și să o deschid făra ca măcar să clipesc . O dată cu zărirea chipului care încă de la început a reprezentat chipul protectorului meu , l-am cuprins într-o îmbrățișare în care îmi arătăm toată mulțumirea și fericirea totodată .Nici o ezitare nu a venit din partea lui îmbrățișându-mă strans și protector la pieptul lui calduros spunandu-mi ;

     —Nu vreau să te văd niciodată plângând draga mea .Ochisorii aceștia frumoși trebuie să fie mereu senini și plini de viața . Daca te supăra ceva nu ezita să vi la mine , sunt mereu aici pentru tine Adriana.îmi spune plasând un pupic pe fruntea mea

     Las' supararea să plece și un sentiment de fericire mă cuprinde dintr-o dată la auzul acesteor lucruri atat de frumoase și sincere .Cu adevarat în el pot avea cea mai mare încredere .spun mai mult pentru mine însă chicotitul lui mă face să cred ca și el știe asta acum

   Ne desprindem din îmbrățișare zâmbindu-ne unul altuia și privindu-ne în ochii timp de cateva minute până când aud în mintea mea vocea reginei care ne spune pe un ton blad dar autoritar să nu întârziem la masă ,aceste vorbe au sunat atât de tare și clar în mintea mea ca și cum ea ar fi aici .Alerg pe hol analizând cu privirea fiecare colțișor al holului cu ideia că poate chiar a fost pe hol până când simt o mâna pe umarul meu și mă întorc dând nas în nas cu Alexander , fețele noaste se aflau la o distanță milimetrică de noi blocându-ne pierduți unul în ochii celuilalt . Simt un gol imens în stomac iar picioarele îmi tremurau , ce sentiment necunoscut , niciodată nu mi s-a întâmplat așa ceva .Vocea care ne scoate din acest blocaj e vocea fratiorului meu , Andrei care rămâne stână de piatră la vederea noastră însă nu spune nimic un zâmbet strengar apărând în colțul guri .

      Trece pe lângă noi fără să spună nimic , zâmbind doar și lipindu-se de perete încercând să treacă neobservat dar chiar în momentul acela piciorul mă lasă și simt cum îmi pierd echilibrul pregătită să cad dar sunt prinsă de două
brate puternice care mă ridică protector stil mireasă, neputând fi alcineva decat Alexander care îmi zâmbește și spune speriat ;

    —Ești bine Ari', te duc în cameră și apoi îl voi aduce pe Dimitri să abiă grijă de piciorul tău .spune îngrijorat îndreptându-se spre camera mea cu mine în brațe

     —Sunt bine Xander , chiar sunt bine nu ai de ce să te ingrijorez și nici nu am nevoie de Dimitri , mi-am pierdut un pic echilibrul .spun eu dandu-mi seama că tocmai i-am spus lui Alexander , Xander , fiind sigură ca se va supăra pe mine