Fraiera şi măgarul || JK

treizeci și patru

N/A: Hiiiii guuuuysssss! Long time no read, haha. Am revenit cu capitol nou, doar nu era să-i las pe frumoșii aștia doi (mai mult Kookie) de izbeliște. Sper să vă placă, totuși, și să ne citim și în capitolul următor! :* huuugs

două luni mai târziu

Emma reciti lucrarea de cinci ori înainte de a o preda, pentru a se a asigura că nu are nicio greșeală. Trase aer în piept, își strânse cele două pixuri de pe masă, apoi se ridică de la bancă cu mica poșetă agățată de un umăr și foile de examen într-o mână. 

Coborî scările din amfiteatru până la catedra unde stătea comisia de evaluare, având grijă să nu tragă cu ochiul la lucrările celorlalți oameni care încă rezolvau cerințele. 

- Lee Emma, spuse, punând lucrarea pe masă, împreună cu legitimația de concurs. 

Semnă în locul indi cat de profesor pe fișa de prezență, apoi salută și părăsi sala.

Pe hol, expiră profund, eliberând toată tensiunea resimțită.

Scăpase, în sfârșit. După ce a luat examenele de final de an cu note aproape perfecte, fu rândul să se pregătească pentru admiterea la facultate. La insistențele tatălui ei, alesese Facultatea de Drept, așa că își petrecu tot timpul liber avut până la examen învățând.

Nu prea mai ieșise cu prietenii ei, cu excepția momentelor când Taehyung și Hannah luau o pauză de la pregătirea pentru Facultatea de Teatru. Ji Ana, de asemenea, o mai suna din când în când, de obicei seara, plângând din cauza faptului că Jimin se cuplase cu ea în urma unui pariu, părăsind-o la două zile după balul de absolvire. 

Cât despre Kate, aceasta era mai mereu plecată cu Yoongi, băiatul luând-o cu el la toate concertele sale din țară. 

Telefonul îi vibră în buzunar, verificându-l repede. Primise un mesaj de la Mira, colega de serviciu, pe care o rugase să-i țină tura cât timp era ea plecată să susțină examenul de admitere.

Îi răspunse că ajunge în 20 de minute, ceea ce se și întâmplă, librăria la care lucra fiind destul de aproape de facultate. 

- Ooo, viitoarea noastră avocată! o întâmpină Mira când fata intră în magazin. Cum a fost?

- A fost bine, spuse, trecând pe lângă ea zâmbind, îndreptându-se spre vestiar. 

Îmbrăcă tricoul negru cu sigla librăriei ce avea rol de uniformă, apoi își prinse părul șaten într-o coadă de cal, verificând în oglindă să nu lase nicio suviță liberă. Încă nu se obișnuise cu faptul că renunțase la ochelari, deși începuse să poarte lentile de contact în urmă cu aproape două luni. 

- Em! Cum a fost la examen? 

Tresări când îi văzu reflexia lui Chanyeol, fiul manager-ului, în oglindă. Se întoarse spre el, observând că avea în brațe o cutie destul de voluminoasă.

- Oh, sunt cărți noi, trebuie puse la raft? se grăbi Emma să îl ajute, însă tânărul o refuză, râzând.

- Trebuie să le introduc în baza de date mai întâi. Nu mi-ai răspuns la întrebare, totuși. 

Se sprijini cu umărul de cadrul ușii, zâmbind. 

- Bine, chiar foarte bine. Sper să fiu admisă printre primii 10. La fel ca tatăl meu, adaugă, după o pauză de câteva secunde. 

Chanyeol încuviință, scuturând din cap pentru a-și da bretonul ușor ondulat de pe ochi, însă fără rezultat. Emma întinse mâna spre el, amuzată, așezându-i băiatului părul astfel încât să vadă. 

- Mersi. 

- Ok, pot să plec? întrebă Mira intrând în vestiar, dându-și imediat tricoul negru jos, rămânând doar în sutien, cei doi fiind nevoiți să-și mute privirea în altă parte. 

- Mda, poți să pleci, o asigură Chanyeol, apoi se făcu nevăzut, însă nu înainte de a îi arunca un ultim zâmbet Emmei. 

Ieși din vestiar, făcându-și de lucru ducând cărțile rătăcite prin magazin de clienții nehotărâți înapoi la locul lor.

- Pa, Emma! strigă Mira, ușa închizându-se în urma ei înainte ca fata să aibă timp să-i răspundă la salut. 

Se apucă să aranjeze CD-urile cu muzică, când îl auzi pe Chanyeol cum o strigă din micul său birou complet dezordonat. 

- M-ai strigat? băgă Emma capul pe ușă.

Tânărul era ascuns în spatele unui calculator, în stânga sa fiind un morman de cărți, iar în dreapta, altul. De asemenea, podeaua era plină de astfel de grămezi de cărți, de hârtii și cutii, cele mai multe goale. 

- Da, poți să verifici, te rog, dacă avem la raft "Tess d'Urberville"?

Emma se duse direct la raionul cu cărți englezești, și după o privire mai atentă văzu și romanul cerut de Chanyeol. Iar acolo, un raft mai jos, se aflau romanele surorilor Bronte, ceea ce o făcu să-și aducă aminte de profesorul Seokjin și de discuția avută cu el despre lectură în timpul detenției. 

- Da, este, strigă Emma, plimbându-și degetele pe cotoarele lucioase ale cărților. 

- Mersi! se auzi vocea înfundată a tânărului. 

Umbra unui zâmbet îi jucă pe buze, amintirea detenției, singura de altfel, amuzând-o, însă într-un mod trist.  

"Dacă n-ar fi fost Jungkook, n-aș fi ajuns acolo" gândi, apoi scutură din cap, închizând ochii. 

Jungkook. 

Oare ce mai făcea Jungkook? Îl văzuse ultima dată la examene, însă el nu îi aruncă nicio privire, cel mai probabil ignorând-o cu bună știință. 

Oftă, apoi se grăbi spre casa de marcat, neobservând că avea clienți. Scană cele două romane, apoi le puse într-o pungă, forțând un zâmbet cât mai natural, așa cum cerea postul. 

Se angajase tocmai ca să își țină mintea ocupată. Știa prea bine că nu merita să sufere pentru un băiat ca Jungkook, însă deși credea că ziua l-a uitat, noaptea gândul tot la el îi zbura. 

- Librăria începe să meargă din ce în ce mai bine, nu? 

Se sperie pentru a doua oară de prezența lui Chanyeol, fata fiind prea prinsă în propriile gânduri ca să observe că se apropiase de ea. Se întinse, ridicându-se pe vârfuri, Emma simțindu-se precum un pitic de grădină în comparație cu el. 

- Da, chiar merge bine, spuse, ștergând cu dosul palmei niște praf imaginar de pe casa de marcat. 

- Ești în regulă? Pari supărată. 

- Nu, nu, sunt doar obosită. Toată nebunia asta cu admiterea din ultima perioadă m-a cam dat peste cap, minți, încercând un zâmbet. 

Chanyeol se încruntă, neîncrezător. Deși vorbeau destul de mult când erau amândoi la librărie, nu știa dacă relația lor era încă una strict profesională sau dacă erau prieteni.

de la: mama

Să nu uiți că ieșim la cină cu matușa ta în seara asta

Emma își dădu ochii peste cap la vederea mesajului, tastă rapid un "OK", apoi continuă să aranjeze cărțile pe raft.

Un cuplu trecu prin fața librăriei, ținându-se de mână, Emma întristându-se la vederea lor. Din nou, creierul îi jucase feste, având nevoie de câteva clipe pentru a-și da seama că băiatul brunet nu era Jungkook al ei.

Asta dacă a fost vreodată al ei. 

"Dracu să te ia, Jeon Jungkook!"