Capitolul 1

13 0 0
                                    

Numele meu este Melania si am 17 ani. Sunt eleva in clasa a 11- a la un liceu bun din orasul meu. Familia mea este formata din tatal meu si mama mea. Din totdeauna am fost o eleva buna, si o prietena buna pentru colegii mei. Vacanta de vara s-a terminat si ma pregatesc pentru inceperea noului an scolar.
Ora 8:00
Ma pregatesc pentru a pleca la scoala, fiind deschiderea noului an scolar. Doamna director, ne va tine din nou discursul ei, ca in fiecare an. Dupa toti elevii vor merge in clasele lor impreuna cu dirigintii lor.
Dupa jumate de ora ajung la scoala si ma vad cu colegii. Nu ne-am vazut de mult timp. Dupa ce doamna director isi tine discursul,mergem in clasa domana diriginta.
Diriginta: Ma bucur sa va vad din nou pe toti, si impreuna vom incepe un an nou scolar mai bun.  Inainte de a va da programul de maine si manualule, va voi spune ca avem colegi noi. Trei baieti intra in clasa. De la o posta pot observa ca sunt baieti de bani gata. Ei sunt Stefan, Alexandru si Federico. Ei fac parte din cele mai bune familii din oras. Daca aveti intrebari, va rog.
Claudia: De ce ati ales scoala noastra, fiind bogati.
Stefan: Este o poveste lunga.
Denisa: Sunteti frati?
Alexandru: Nu. Insa, suntem cei mai buni prieteni din copilarie.
Eu: Daca mai erau si frati era prea culmea.
Federico: Ai zis ceva, fata din prima banca?
Eu: Eu?
Federico: Da. Tu!
Eu: In primul rand, numele meu este Melania, si nu am zis nimic.
Diriginta: Va rog puneti-va in banci. Doamna diriginta ne da programul si manualele si pleaca din clasa, lansandu-ne singuri. Cu totii ne adunam si povestim ce am facut in vacanta. Ma uit la cei trei baieti abia veniti, stand intr-un colt. Chiar daca nu imi plac ma duc la ei.
Eu: Daca vreti, va puteti alatura noua, ne-ar placea sa va cunoastem.
Stefan: Serios?
Eu: Da! Pentru mine si colegii mei nu e nicio problema.
Federico: Nu avem nevoie de prietenia ta!
Eu: Cine a zis ca vreau sa fim prieteni? Doar am vrut sa fiu amabila. Dar daca nu se poate, asta e. Ma intorc inapoi la colegii mei. Trec doua ore si cu totii plecam. Ajung acasa, mananc si ma pregatesc pentru urmatoarea zi.
Ora 7:35
Ajung la scoala si ii vad pe colegii mei stand pe hol.
Eu: Rares, de ce stati pe hol? Ma uit spre clasa noastra, care are usa deschisa si in fata ei doi barbati. Cine sunt gorilele astea?
Robert: Sunt cu cei trei tipi. Cei noi. Nu ne lasa sa intram in clasa.
Eu: Cum adica nu va lasa sa intrati in clasa? Dau sa intru in clasa si unul dintre barbati intinde mana.
Bodygoard: Nu aveti voie, domnisoara!
Eu: Cine spune? Asta e clasa mea! Spun si il imping. Intru in clasa si ii vad pe cei trei stand in fata clasei uitandu-se la banci.
Eu: Ati inebunit sau ce? Cum sa aduceti doua gorile in scoala? Sunteti intregi la cap?
Federico: Cine te-a lasat sa intri?
Eu: Nu am nevoie de permisiune pentru a intra in clasa. Ce faceti?
Alexadru: Ne alegem bancile!
Eu: Inainte de a face astea, v-ati gandit ca majoritatea bancilor sunt ocupate de colegii mei?
Federico: Nu-mi pasa!
Eu: Uite ce e, aici nu sunteti la vechea voastra scoala unde vi se permitea orice, aici trebuie sa ii respectati din jurul vostru. Majoritatea bancilor sunt ocupate, de anul trecut asa ca le veti ocupa pe cele libere.
Federico: Cine te crezi ca sa-mi spui ce sa fac?
Eu: Cine ma cred? Sunt sefa clasei, asa ca inainte de a face ceva ce are legatura cu clasa intreaba-ma.
Federico: Nu e stilul meu sa intreb o persoana cand vreau sa fac ceva.
Eu: Nu-mi pasa. Ai face bine sa-ti iei gorilele din  fata clasei.  Si sa te obisnuiesti sa respecti anumite reguli, aici nu mai esti baiatul mamei care primeste tot ce isi doreste cand vrea. Dupa ce ii spun asta ma duc la colegii mei.
Eu: Intrati in clasa. Si data viitoare nu mai asteptati afara, intrati. Iar cat despre tine, spun uitandu-ma spre Federico, ai face bine sa ma iei in seama, si sa nu uiti ce ti-am zis. Se uita foarte urat la mine. Dupa cum vedeti, dragii mei colegi bancile alea sunt libere.
Federico: Lucrurile nu vor ramane asa!
Eu: Nu mai spune! Ai face bine sa te obisnuiesti! Profesoara vine si ne asezam cu totii in banca.

De la ura la iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum