De la ura la iubire

Capitolul 6

A mai trecut o luna. A fost o luna lunga si grea. Sunt fericita ca nu m-am mai certat cu colegii si m-am mai linistit. M-am obisnuit cu lipsa Andreei. Este weekend, asa ca ma duc la biblioteca. Cand ajung la biblioteca caut o  carte si ma asez la o masa. Am ales sa citesc o carte, deoarece in ultimul timp am fost cam ocupata cu scoala, si nu ai mai facut ce obisnuiam sa fac inainte de a incepe scoala. Langa mine se aseaza Stefan.
Stefan: Ce faci?
Eu: Citesc. Nu vezi?
Stefan: Nu esti in toane bune, din cate observ. De fapt mereu ai fost asa. De ce?
Eu: Asa sunt eu!
Stefan: Nu-i adevarat! Nu esti cu toata lumea asa. Cu toti colegii tai esti draguta, mai putin cu noi. De ce? Ce ti-am facut noi?
Eu: Nimic.
Stefan: Atunci? Ok. Te inteleg. Federico e cum e. Uite ce e... Federico poate fi incapatanat, uneori obraznic si poate are multe alte defecte. Insa daca il cunosti vei vedea ca nu este asa cum il consideri tu.
Eu: Nu vreau sa discut despre Federico. Nu am nicio treaba cu el. Spun si plec.
Stefan: Da-i o sansa! Ma intorc.
Eu: De ce i-as da o sansa? Nu ma suporta! De fiecare data cand ne vedem ne certam!
Stefan: Pentru ca te place! Raman surprinsa.
Eu: Ce ai spus?
Stefan: Federico te place. Da! De fiecare data cand va vedeti va certati, insa se comporta asa pentru ca nu ii dai alta optiune.
Eu: Nu ma intereseaza nimic ce ai de spus, asa ca plec. Plec din biblioteca si ma plimb prin oras. Dupa cateva ore ma intorc acasa. Imi fac un dus, ma pregatesc pentru scoala si ma bag in pat. Adorm greu, gandindu-ma la ce mi-a spus Stefan. Nu am nimic cu niciunul dintre ei insa faptul ca sunt asa plini de ei ma deranjeaza. Toata noaptea nu am dormit gandindu-ma la tot ce s-a intamplat de cand a inceput scoala. Stefan, mi-a spus ca Federico ma place, insa e imposibil, sau.... Nu stiu. Orele trec si vine timpul sa ma pregatesc de scoala. Ajung la scoala si de la cat de obosita sunt ma ia somnul pe scaun. Cand aproape cad cineva ma prinde. E Federico.
Federico: Esti bine? Pari obosita.
Eu: Da. Multumesc.
Federico: Ai avut o noapte alba sau ce?
Eu: Da.
Federico: Pe bune? Dau din cap in semn de aprobare. Diriginta vine in clasa si se aseaza la catedra.
Diriginta: Buna dimineata!
Noi: Buna dimineata!
Diriginta: As dori sa fac niste schimbari in clasa. Multi profesori s-au plans, asa ca va voi muta din banci.
Noi: Ce?
Diriginta: Fara comentarii. Alexandru, du-te in banca cu Claudia, te rog.
Alexandru: Bine. Alexandru isi ia lucrurile si se pune langa Claudia. Stefan tu pune-te langa Denisa. La randul sau isi ia lucrurile si se duce langa Denisa. Diriginta ii schimba aproape pe toti.
Diriginta: Federico tu vei sta in banca cu Mela.
Eu: Ce?
Diriginta: Mela iti va explica cum stau lucrurile aici si poate iti vei schimba comportamentul. Federico vine si se aseaza langa mine. Dupa ce diriga ne muta pe toti din banci, pleaca.
Eu: Nu e corect!
Federico: Faptul ca stam impreuna, sau ce?
Eu: Nu se invarte totul in jurul tau, bine?
Federico: Oricum nu vom sta pentru mult timp impreuna. Nici mie nu-mi place asta. Clopotelul suna si urmeaza ora de sport. Imi iau lucrurile si cand ies ma lovesc de Stefan. Se uita la mine.
Eu: Cica ma place? Da? Vezi sa nu. Incep sa rad. Ma schimb pentru ora de sport si ma asez pe o banca in spate. Reusesc sa atipesc fara sa ma vada profesorul. Rares vine si se aseaza langa mine.
Rares: Esti bine?
Eu: Da. Doar sunt obosita, nu prea am dormit ieri.
Rares: Daca vrei du-te in clasa, vad eu ce-i spun profesorului.
Eu: Nu, multumesc. Sunt bine.
Profesorul: Voi doi! Veniti incoace.
Rares: Domn profesor, Melania nu se simte bine!
Profesorul : Melania, ce ai?
Eu:Nimic!
Profesorul: Atunci pe teren, e randul echipei voastre!
Eu: Da! Profesorul ne-a grupat si jucam baschet. Cand colegul meu primeste mingea, incerc sa i-o iau. Insa fara sa-mi dau seama ma loveste si cad.
Robert: Melania, esti bine? Toti se aduna in jurul meu.
Profesorul: Melania te doare?
Eu: Da. Piciorul.
Robert: Nu am vrut! Imi pare rau!
Eu: E in regula. Stiu!
Profesorul: Federico, Rares ajutati-o sa se duca la cabinet.
Rares: Pot sa o duc eu nu am nevoie de ajutor!
Profesorul: Am spus amandoi!
Federico: Bine!
Claudia: Cabinetul e inchis!
Federico: Atunci ce facem?
Profesorul: Duceti-o in clasa, si cautati-o pe diriginta voastra.
Rares: Te poti ridica? Spune Rares si ma ajuta sa ma ridic. Federico ma apuca si el de un brat si ma ajuta sa merg.
Federico: Opreste-te!
Rares: De ce?
Federico: Diriginta e in scoala. Du-te si caut-o pe diriginta. Eu o voi duce in clasa pe Melania.
Rares: O voi duce eu pe Melania.
Eu: Rares, du-te tu! Cunosti mai bine scoala ca Federico. Te rog!
Rares: Bine! Iar tu, ai grija de ea!
Federico: Du-te! Rares se indeparteaza si Federico se uita la mine. Esti bine? Poti sa mergi?
Eu: Da.
Federico: Urca-te in spatele meu.
Eu: Sunt bine. Fara a mai zice nimic Federico ma ia in spate. In cateva minute ajungem in clasa si ma pune pe o banca. Se aseaza langa mine si-mi ia piciorul. Ma atinge pe glezna si tresar.
Federico: Te doare?
Eu: Tu ce crezi?
Federico: Chiar si intr-o asemenea situatie nu renunti la atitudinea asta. Este asa greu sa te intelegi cu mine? Inca crezi ca sunt un increzut?
Eu: Da. Spun iar el isi ia mana de pe piciorul meu. Insa, pot observa ca incerci sa te schimbi.
Federico: Ce?
Eu: Se vede ca incerci sa te schimbi. Apreciez!
Federico: Vezi ca daca vrei putem fi prieteni?
Eu: Mai este pana acolo! Sa spunem ca am devenit colegi cu adevarat.
Federico: Unde umbla Rares? Haide!
Eu: Unde?
Federico: Te voi duce sa te vada un doctor. Nu il putem astepta pe Rares. Spune si ma ajuta sa cobor. Ma urca in masina lui si se pune langa mine.
Federico: Ii voi da un mesaj lui Rares pentru a nu isi face griji.
Eu: Il voi suna eu mai tarziu. In cateva minute ajungem la el acasa.
Eu: Aici e doctorul?
Federico: Aici vei fi mai bine ca la spital. Fara a mai spune ceva Federico ma duce intr-o camera. Doctorul imi bandajeaza piciorul si imi pune o perfuzie.
Doctorul: Piciorul tau e bine! E o luxatie usoara.
Federico: Ce bine ca nu e grav!
Eu: Da.
Doctorul: Ai face bine sa te odihnesti! Cei doi pleaca si din urma lor atipesc. Cand Federico se intoarce se aseaza pe canapeaua de langa pat. Deschid ochii.
Federico: Esti treaza? Dau sa ma ridic, dar nu ma lasa. Ce faci? Nu ai voie!
Eu: Sunt bine! Cred ca parintii mei sunt ingrijorati!
Federico: Stai linistita! Le-am explicat ce s-a intamplat. In seara asta vei dormi aici!
Eu: Ce? Am si eu casa, nu e nevoie sa raman.
Federico: Dormi aici in seara asta si maine vom merge impreuna la scoala.
Eu: Dar...
Federico: Stai linistita, am trimis pe cineva dupa cartile tale si haine. Intre timp Stefan si Alexandru intra in camera.
Alexandru: Mela?
Eu: Buna!
Stefan: Ce faci aici?
Eu: Prietenul vostru ma tine prizoniera aici!
Federico: Melania va dormi aici in noaptea asta datorita accidentului ei.
Alexandru: Am inteles! Spune si se uita la Stefan.
Alexandru: Sa te faci bine rapid!
Eu: Multumesc!
Stefan: Mai tii minte ce am vorbit noi la biblioteca, Mela?
Federico: Ce ati vorbit voi?
Stefan: Secretul nostru! Acum ma crezi? Ma uit la el si inca nu-mi vine sa cred ca sunt in casa lui Federico.
Cu toti ies din camera si ma culc. Urmatoarea zi ma trezesc la capul meu cu majordul lui Federico si inca 3 menajere.
Majodorm: Buna dimineata, domnisoara! Va vom ajuta sa va pregatiti.
Eu: Nu e nevoie! Ma voi pregati eu, singura!
Majordormul: Dar, domnisoara.....
Eu: Va rog sa lasati lucrurile si sa plecati. Nu vreau sa intarzii la scoala. Imi lasa lucrurile si pleaca. Ma pregatesc si ies din casa. Cand ies din casa Federico ma apuca de mijloc si de mana.
Federico: Vom merge cu masina!
Eu: Ce faci?
Federico: Merg la scoala! Intram in masina.
Eu: Nu trebuia sa iti trimiti angajatele la mine. Sunt acolo pentru a te sluji pe tine, nu pe mine.
Federico: Ai fost musafira mea, asa ca am vrut sa fii tratata ca atare.
Eu: Nu era nevoie.
Federico: Imi cer scuze daca te-au deranjat.
Eu: Ce? Tu iti ceri scuze? De la mine?
Federico: Da. Stiu ca poate uneori sunt increzut, plin de mine si am multe alte defecte, dar daca m-am comportat asa este pentru ca nu te cunosteam.
Eu: Si ce s-a schimbat?
Federico: Am inceput sa te cunosc. As vrea sa facem un pact, o intelegere.
Eu: Ce intelegere?
Federico: Sa ne inteleg mai bine pe viitor, sa nu ne mai certam.
Eu: Ce?
Federico: Esti de acord?
Eu: Bine. Sa vedem daca vom reusi.