De la ura la iubire

Capitolul 7

Ajungem la scoala si coboram din masina. Rares ne priveste dar nu se apropie. Intram in clasa si toti raman surprinsi sa ne vada pe mine si Federico impreuna. Ora incepe si cu totii luam loc in banca. Profesorul se ocupa cu corectarea unor teste asa ca ne lasa sa invatam la alta materie. Federico se uita la mine.
Eu: Ce e? De ce te uiti asa?
Federico: Te simti mai bine?
Eu: Da. Multumesc!
Federico: Vrei sa te duc eu acasa, dupa ore?
Eu: Nu, multumesc. Voi merge cu Rares sta prin apropiere. Orele trec repede, iar Rares se apropie de mine.
Rares: Mergem?
Eu: Da. Pe drum Rares ma intreaba.
Rares:Sper ca vei veni la petrecerea din seara asta, nu? Mi-ai promis!
Eu: N-am incotro?
Rares: Voi veni sa te iau! La 8 e bine?
Eu: Da. Rares ma pupa pe obraz si isi ia la revedere. Orele trec si ma pregatesc pentru petrecere.
Rares ajunge si ma suna sa cobor.
Rares: Arati super!
Eu: Multumesc, si tu la fel.
Ajungem repede la locatia petrecerii si intram. Din cate pot observa toata scoala se afla acolo.
Rares: Haide! Mergem la o masa si ne asezam. Langa noi se pune Claudia, Denisa si Catalin.
Claudia: Mela, te simti mai bine?
Eu: Da. Multumesc. Ies afara din sala deoarece simt ca ma sufoc printre atata lume. Ma asez pe o banca si trag aer adanc in piept.
Langa mine se aseaza Federico.
Federico: Esti bine?
Eu: Da. Dar, tu ce cauti aici. Parca nu iti placeau petrecerile noastre.
Federico: Baietii mi-au zis ca vom merge la o petrecere dar nu stiam ca se refera la o petrecere asa.
Eu: Se pare ca ai fost pacalit.
Federico: Da. Nu vrei sa intri?
Eu: Mai stau un pic, tu poti intra.
Federico: E in regula, voi sta cu tine. In spre noi vine Rares.
Rares: Mela, ce cauti aici, stiam ca esti inauntru.
Eu: Nu prea ma simt bine.
Rares: Vrei sa te duc acasa?
Federico: O pot duce eu cu masina.
Rares: Nu te-a intrebat nimeni nimic!
Eu: Rares!
Rares: Scuze!
Eu: Multumesc ca iti faci griji pentru mine dar voi mai sta putin afara si dupa voi intra. Ar fi bine sa intrati amandoi.
Federico: Esti sigura? Pot simti privirea urata a lui Rares cand il aude pe Federico.
Eu: Da.
Federico: Bine. Federico se indeparteaza, dar Rares ramane.
Rares:Sigur te simti bine?
Eu: Da. Asa ca dute. Ai venit la petrecere sa te distrezi, nu sa stai dupa mine.
Rares: Bine. Daca ai nevoie de ceva ma anunti.
Eu: Da. Rares pleaca si raman singura. Mai stau putin si decid sa plec. Din urma mea apare Denisa.
Denisa:Mela!
Eu: Da.
Denisa: Sa mergem impreuna, avem acelasi drum.
Eu: Bine. In timp ce mergem Denisa se uita la mine de parca ar vrea sa ma intrebe ceva.
Eu: Ce este? Ce vrei sa ma intrebi?
Denisa: Asa de tare se observa?
Eu: Da. Asa ca intreaba-ma.
Denisa: Tie iti place de Rares?
Eu: Mie? Ce? Nu!
Denisa: Se vede ca sunteti apropiati.
Eu: Suntem doar buni prieteni. De ce ma intrebi?
Denisa: Doar asa.
Eu: Nu cumva iti place de Rares?
Denisa: Ce?
Eu: Iti place de Rares, nu-i asa?
Denisa: Da, ai dreptate.
Eu: Si de ce nu-i spui?
Denisa: Mi-e frica ca ma refuza.
Eu: De ce te-ar refuza?
Denisa: Pentru ca te place pe tine.
Eu: Ce?
Denisa: Toata petrecerea te-a cautat si a stat numai langa tine.
Eu: A facut asta pentru ca e un bun prieten. Intre timp telefonul imi suna. E Rares.
Eu: Alo? Rares? Cand Denisa aude pleaca. Denisa, stai!
Rares: Esti cu Denisa?
Eu: Da.
Rares: De ce nu m-ai anuntat ca ai plecat, inca nu te-ai recuperat!
Eu: Ma certi sau ce?
Rares: Da!
Eu: Calmeaza-te, am ajuns acasa in siguranta.
Rares: Bine. Odihneste-te! Ne vedem maine la scoala.
Eu: Bine. Intru in casa, ma schimb si ma culc. Urmatoare zi ma pregatesc si plec la scoala. Cand intru in clasa nu se afla nimeni. Intra cineva in clasa.
Federico: Buna!
Eu: Buna! Dintr-o data usa se inchide. Fug repede la usa sa vad ce se intampla, e incuiata.
Eu: Cine a incuiat usa?
Federico: Ce?
Eu: Usa e inchisa!
Federico: Da-te la o parte! Federico se impinge in usa dar cade jos.
Eu: Esti bine?
Federico: Da. Il ajut sa se ridice. Ma asez pe o banca si imi pun mainile in par.
Federico: Calmeaza-te! Vine spre mine.
Eu: Cine a incuiat usa?
Federico: Vom iesi de aici nu e ca si cum vom ramane blocati aici. Ma dau jos de pe banca si imi iau telefonul.
Federico: Ce faci?
Eu: O sun pe doamna diriginta. Alo?
Diriginta: Da, Melania.
Eu: Doamna diriginta sunt in clasa cu Federico si am ramas blocati in clasa, cineva a incuiat usa.
Diriginta: Calmati- va, dar ce cautati la ora asta la scoala, e prea devreme. Nu e nimeni la scoala. Eu ajung in jumate de ora, asteptati-ma si linistiti-va.
Eu: Am inteles. Sarut mana.
Federico: Ce a zis?
Eu: Vine in jumate de ora. De odata ametesc iar Federico ma prinde.
Federico: Mela, te simti bine?
Eu: Da. Ma pune pe un scaun si se aseaza langa mine.
Federico: Vrei apa?
Eu: Nu. Pun capul pe banca. Dar Federico ma ia si ma imbratiseaza la pieptul lui. Nu pot protesta sunt prea ametita.
Federico: E mai bine asa. Banca e rece si tare. Ma imbratiseaza strans. Dupa ceva timp adorm.
Federico: Mela? Ai adormit? Intr-o asemenea situatie? Asta chiar ma suprinde. Se uita la mine si nu-i vine sa creada ca ma aflu langa el, tinandu-ma in brate. Timpul trece si cineva vine si deschide. Usa se deschide, si ii vedem pe toti colegii. Cu totii intra in clasa, vorbind despre noi. Este pauza asa ca toata lumea iese din clasa, iar eu ma duc sa-mi cumpar de mancare. Intre timp cineve de pe hol striga ca este bataie la 11 F. Fug cat de repede pot in clasa. In clasa se afla Alexandru, Stefan, Rares si Federico. Rares si Federico sunt plini de lovituri.  Intru in clasa si ma pun intre ei.
Eu: Ati inebunit? Cum sa va bateti in clasa? Ce mai e acum? Ce nu va convine? Federico ti-am spus clar ca aici nu esti la vechea ta scoala, iar tu Rares... Nu ma asteptam la asta de la tine. M-ai dezamagit. Imi iau lucrurile si plec.
Rares: Melania! Asteapta! Decid sa plec. Rares apare in fata mea.
Rares: Mela!
Eu: Ce e? Da-te.
Rares: Nu,nu ma dau pana nu ma asculti!
Eu: Spune ce ai de zis cacasa.pot  pleca.
Rares: M-am batut cu Federico din cauza ta!
Eu: De ce ai face asta, stii foarte bine ca tu mereu vei fi prietenul meu.
Rares: Eu nu vreau sa fiu prietenul tau, vreau sa fiu iubitul tau.
Eu: Ce?
Rares: Sunt gelos. Federico te place.
Eu: Stii ce? Vorbim cand iti revei! Il dau la o parte si plec.
Rares: Mela!
Deoarece nu am mancat ma duc la un restaurant si imi iau ceva de mancare. Ma duc intr-un parc si ma asez pe o banca. Orele trec si decid sa ma duc acasa. Cand dau sa intru in casa il vad pe Federico care se uita la mine. Fara a ma uita dau sa intru in casa. Ma apuca de brat si ma trage spre el.
Federico: Melania! Nu-i spun nimic si nici nu ma uit la el. Uita-te la mine. Imi intoarce capul spre el ca sa ma uit in ochii lui. Nu am vrut sa te ranesc, dar Rares m-a provocat. El a inceput primul.
Eu: Sunteti copii de gradinita, ca sa dati vina unul pe altul?
Federico: Nu, dar...
Eu: Niciun dar! Nu mai vreau sa ascult! Spun si plec.
Federico: Tu chiar nu-ti dai seama? Ma intorc si ma uit la el.
Eu: De ce sa-mi dau seama? Vine spre mine si ma saruta. Imi da drumul si se uita in ochii mei.
Federico: De asta! Sunt indragostit de tine! Il imping si intru in casa.