De la ura la iubire

Capitolul 4

Dupa ce trece anestezia, doctorul ne lasa sa intram in salon.  Cand intru, Andreea deschide ochii.
Eu: Andreea?
Andreea: Sunt bine!
Eu: Esti sigura?
Andreea: Da. Intre timp intra si ceilalti colegi.
Eu: Cu totii am stat in fata usii, asteptand sa te trezesti.
Andreea: Va multumesc!
Alexandru: Cand te vei intoarce la scoala?
Eu: Ce intrebare?
Alexandru: Ce? Toti incep sa rada.
Andreea: Cand ma va externa doctorul voi veni. Mela?
Eu: Da. Ce este?
Andreea: Nu e nevoie sa ramai cu mine, pana ma externeaza.
Eu: Vreau sa iti fiu alaturi.
Andreea: Nu e nevoie. Voi fi bine. Trebuie sa te duci la scoala si sa inveti, si dupa sa ma ajuti si pe mine sa recuperez, bine?
Eu: Bine! Ies din salon si incerc sa dau de parintii Andreei. Imi raspunde.
Eu: Alo? Mama Andreei?
Mama: Da. Ce este?
Eu: Am zis sa nu va anunt, insa fata dvs. are nevoie de dvs. A facut o operatie de apendicita.
Mama: Operatia de apendicita nu e asa grav.
Eu: A stat doua zile la terapie intensiva. Nu vi se pare grav?
Mama: Acum e bine, nu?
Eu: Da, dar...
Mama: Asta e tot ce conteaza. Ii voi trimite mai tarziu bani.
Eu: Fata dvs. nu are nevoie de bani, ci de mama ei. Ii spun, iar ea imi inchide. Femeia asta nu isi iubeste deloc fata. Cum poate sa zica asemenea lucruri.
Alexandru: Vorbesti singura?
Eu: Scuze!
Alexandru: Ai vorbit cu mama Andreei? Am apucat sa aud ceva.
Eu: Da!
Alexandru: Ce ti-a zis?
Eu: Ca va trimite bani pentru spitalizare. Asta e tot ce a spus.
Alexandru: Deci nu va veni sa-si vada fata?
Eu: Nu. Cand i-am zis ca fata ei a fost la terapie intensiva, mi-a zis ca faptul ca e bine acum, e tot ce conteaza. Mi-ar placea sa-i zic vreo doua in fata. Insa, nu pot. Sta in New York.
Alexandru: Pot aranja asta!
Eu: Ce anume?
Alexandru: Vei vedea. Dupa ce vorbesc cu Alexandru ma duc inapoi la Andreea. Orele trec si ea adoarme. Alexandru intra in salon si vine la mine.
Alexandru: Haide!
Eu: Unde?
Alexandru: La New York!
Eu:Ce?
Alexandru: Nu vroiai sa ii ceri cont mamei Andreei? Ai ocazia!
Eu: Ce tot spui? Nu mai spune nimic, ma ia de mana si ma duce pe acoperisul spitalului. Cand ajungem vad un elicopter.
Eu: Ai inebunit?
Alexandru: Urca! Urcam si pilotul porneste. In doua ore ajungem la New York. Ma ajuta sa cobor din elicopter si ma uit la el.
Eu: Am ajuns aici, dar cum o vom gasi pe mama ei?
Alexandru: M-am ocupat eu de tot. In jumate de ora ajungem la locul de munca al mamei ei. Cand intram o vad pe mama ei si ma duc spre ea.
Eu: Buna ziua! Mama ei se intoarce.
Mama: Buna ziua! Melania? Ce cauti aici?
Eu: Nu ati vrut sa ma ascultati la telefon asa ca am venit aici!
Mama: Cine e baiatul?
Alexandru: Colegul Andreei sunt. Suntem prieteni cu totii acolo. Si ne sprijim intre noi. Suntem  o familie unita.
Eu: Cum poate sa nu va intereseza starea fiicei dvs? Cum? Chiar  daca o operatie de apendicita este usoara, fiica dvs, are nevoie de srijin din partea dvs. Nu puteti pleca si sa o lasati asa. Noi nu va putem inlocui pe dvs. nici pe tatal ei. Si tatal ei unde e?
Mama: Ne-am despartit luna trecuta!
Alexandru: Unde e?
Mama: Nu stiu!
Eu: Incredibil! Fiica dvs nu merita asa ceva! Este o persoana minunata, care merita tot ce e mai bun.  Spun si plec. Iesim si ne asezam pe o banca.
Alexandru: Calmeaza-te!
Eu: Cum sa ma calmez? Parintii ei s-au despartit, iar Andreea nu stie nimic!
Alexandru: Cum e tatal ei?
Eu: Tatal Andreei e diferit de mama ei. De cand au plecat o suna in fiecare seara si vorbeau. Mereu isi facea griji pentru fata lui.
Alexandru: Atunci, hai sa-l gasim pe tatal ei!
Eu: Ce? Cum vom face asta?
Alexandru: Asa cum am gasit-o pe mama ei il vom gasi si pe tatal ei. Intre timp la spital Andreea se trezeste si nu ma vede. In salon se afla Rares.
Andreea: Rares? Unde e Mela?
Rares: Nu stiu!
Andreea: A plecat?
Rares: Nu cred! Ma duc sa o caut. Asteapta-ma aici!
Andreea: De parca as putea pleca de aici! Incepe sa rada. Rares iese ps holul spitalului si se uita sa vada daca sunt pe acolo.
Rares: A vazut-o cineva pe Mela?
Stefan: Ultima data am vazut-o cu Alexandru.
Federico: Ce treaba are Alexandru cu Melania? Parca Melania nu ne suporta pe niciunu'! Ce s-a intamplat?
Rares: Stii unde au plecat?
Stefan: Asta nu mai pot spune!
Federico: De ce nu?
Stefan: Veti afla mai tarziu! Inainte de a pleca Alexandru i-a povestit ce are de gand sa faca si i-a spus sa nu le zica nimic
celorlalti. Intre timp Alexandru si cu mine ne cazam la un hotel din apropiere si coboram la restaurantul hotelului.
Eu: Chiar vei afla unde e tatal Andreei?
Alexandru: Da.
Eu: De ce faci toate astea? Nimeni nu face nimic fara a cere ceva in schimb! Ce vrei?
Alexandru: Nimic. Vreau doar sa ajut. Vreau ca Andreea sa fie bine.
Eu: Tie iti place de Andreea, nu?
Alexandru: Nu stiu, cred ca da.
Eu: Sper sa-l gasim pe tatal ei.
Alexandru: Il vom gasi.
Eu: Iti multumesc pentru tot.
Alexandru: Cum ti-am mai zis, nu vreau nimic in schimb, daca fac asta e pentru ca vreau sa ajut , nu toate persoanele sunt la fel. Nu ma cunosti. Nu poti judeca o persoana fara sa o cunosti.
Eu: Imi pare rau daca te-am facut sa te simti rau.
Alexandru: Doar pentru ca sunt bogat nu inseamna ca sunt  ingamfat si increzut ca ceilalti.
Eu: Mi-am dat seama de asta. Esti de treaba.
Alexandru: Sunt curios in legatura cu ceva.
Eu: Cu ce?
Alexandru: Cu tine si cu Andreea. Cum de sunteti asa apropiate?
Eu: Suntem prietene de mici. Cand parintii ei au plecat au apelat la familia mea, pentru a ramane  cu noi. Eu am fost incantata. Eu si cu Andreea am dormit impreuna, si multe alte lucruri. Suntem ca niste surori.
Alexandru: Aveti o relatie foarte frumoasa.
Eu: Da. Cum ai si tu cu prietenii tai.
Alexandru: La fel ca voi ne cunoastem de mici.
Eu: Nu inteleg cum de ati ajuns voi la liceul nostru.
Alexandru: Sa spunem ca parintii nostri au vrut sa ne pedepseasca pentru ceva.
Alexandru primeste un telefon in care ii spune unde se afla tatal prietenei mele.
Alexandru: Haide!
Eu: Unde?
Alexandru: Am aflat unde e tatal Andreei! Ne ridicam de la masa si mergem la masina.
Eu: E aici, in oras?
Alexandru: Da. Alexandru porneste masina. In jumate de ora ajungem la casa tatalui ei. Cand cobor raman surprinsa de ceea ce vad. Eu stiam ca familia Andreei are bani, dar nici chiar asa. Alexandru imi deschide masina.
Alexandru: Haide! Cand intram in casa, angajata il anunta pe tatal ei ca are musafiri. Cand tatal ei iese din birou, ramane surprins.
Tatal: Melania?
Eu: Buna ziua!
Tatal: Ce cauti aici? S-a intamplat ceva cu Andreea?
Eu: Da.
Tatal: Ce s-a intamplat cu fiica mea?
Eu: Acum o saptamana a fost operata de apendicita, a stat doua zile la terapie intesiva, insa acum e bine!
Tata: Ce bine!
Eu: Am venit aici si am vorbit si cu mama ei, insa nu i-a pasat!
Tatal: Ei nu-i mai pasa nici de fiica ei nici de mine.
Eu: De ce v-ati despartit? Nu e problema mea, insa nu vreau sa o afecteze pe Andreea!
Tatal: S-au intamplat multe de cand am plecat. In fine! Ma pregatesc si ne intoarcem in tara, bine?
Eu: Va multumesc. Andreea va fi bucuroasa sa va vada. Are nevoie de dvs. mai mult ca niciodata!
Tatal: Haideti! In trei ore ajungem inapoi la spital. Cand itram in spital toti raman surprinsi sa ne vada.
Rares: Mela? Tatal ei intra in salon la Andreea.
Federico: Unde ati fost?
Eu: Ce te intereseaza?
Rares: Cum de l-ai adus pe tatal Andreei aici?
Eu: Iti voi povesti mai tarziu! Dupa jumate de ora tatal ei iese.
Tatal: Andreea vrea sa te vada! Inainte de toate vreau sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru fiica mea. Daca o data o sa ai nevoie de ajutor, poti sa imi spui.
Eu: De ce imi spuneti toate astea?
Tatal: Tot drumul m-am gandit, si cred ca cel mai bine ar fi pentru fiica mea este sa stea cu mine. Maine cand va fi externata o voi lua cu mine la New York.
Eu: Ce? Spun si intru in salon la Andreea.
Andreea: Iti multumesc.
Eu: Orice pentru tine.
Andreea: Tata vrea sa ma ia cu el.
Eu: Dute! Locul tau e alaturi de el!
Andreea: Imi pare rau, pentru ca te abandonez!
Eu: Nu faci asta, eu iti doresc binele. Si stiu ca vei fi bine alaturi de tatal tau. Oricum nu vei scapa de mine asa usor. Incepe sa rada. Dupa jumate de ora Andreea adoarme, asa ca ies din salon. Cand ies merg si il imbratisez pe Rares. Ma uit la tatal ei care ii pregateste externarea. Dupa ce termina de platit, vine la mine.
Tatal: Maine vom pleca! Imi pare rau!
Eu: Asa e cel mai bine!
Tatal: Daca vrei sa o vezi, anunta-ma si voi trimite pe cineva dupa tine.
Eu: Va multumesc. Tatal ei intra in salon, si eu ma asez pe un scaun. Toata lumea se uita la mine. Nimanui nu-i vine sa creada ce se intampla.
Federico: Cine te-a pus sa-l aduci pe tatal ei aici? Asa iti trebuie!
Eu: Mai comenteaza o data si te bag in spital. Vezi-ti de treaba. Nu inteleg, de ce esti aici?
Federico: Este proprietatea ta?
Eu: Bine! Nu pleci tu, plec eu! Spun si ies din spital.
Rares:Las-o in pace! Tu nu stii nimic!
Alexandru: Acum chiar ai intrecut limita! Tu cum te-ai simti daca unul din noi ar trebui sa plece?
Federico: Nu stiu!
Stefan: Mela a fost pana in New York pentru a o face fericita pe prietena ei, stiind ca se poate intampla asta.