Totul a început într-o dimineață rece şi întunecată, nu ştiam de unde vin, cine sunt sau unde mă aflu. Am deschis încet ochii, lumina puternică m-a orbit obligându-mă să îi închid la loc. Probabil era iarnă, pentru că un frig puternic îmi invadă corpul până în suflet. M-am sprijinit în mâini şi am privit în jur. Eram înconjurată de o pădurea deasă de brazi, vântul şuieră printre copaci creînd un sunet înspăimântător. Deodată un curent puternic îmi trecu prin cap şi m-am prăbuşit în zăpadă de durere. Când şocul se mai estompă , totul deveni clar în mintea mea, vedeam pădurea deasă şi o căprioară care se apropia încet, la zeci de km depărtare. În acel peisaj a apărut o fată, îmbrăcată într-o bluză simplă și niște pantaloni de trening exact ca şi cei de pe mine. Aceea ... eram eu? O vedeam alergând cu o viteză amețitoare spre căprioară. Arăta de vreo 17 ani. Nu am apucat să văd decât că acel animal era întins la pământ şi fata , care cel mai probabil eram eu, stătea deasupra lui secătuindu-l de viață şi de orice urmă de sânge. Am deschis ochii tresărind speriată. Eu să fiu acel monstru? Oare sunt eu .. aceea? Ce eram ..? Dar înainte să apuc să analizez acea aşa numită "viziune" din capul meu, am simțit un miros delicios care m-a lovit direct în față, foamea s-a instalat repede în trupul meu şi stomacul a început să ardă. Fără să mă gândesc am început să alerg spre sursa mirosului ca mă atrăgea că un magnet. Vedeam totul pe o rază de 20 de km , vedeam şi animalul care incapabil să mai fugă îngheță în fața mea. Fără să rezist tentației am sărit asupra lui trântindu-l la pământ. Mi-am înfipt colții în blana animalului până i-am străpuns gâtul şi sângele cald inunda şi stingea focul din mine. După ce m-am simțit sătulă m-am ridicat de pe trupul fără viață şi m-am şters cu mâneca de la bluză. Am privit către cer, se apropia noaptea. Arătăm oribil părul îmi era încâlcit şi murdar, mă simțeam dezgustată şi îngrozită de propria persoană, dar cel mai nasol lucru din tot ce am realizat, de când m-am trezit, a fost că nu ştiam cine sunt, de unde vin sau unde mă aflu. Deci practic, nu existam?
CITEȘTI
Viaţă fără început
FantasiaNoi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să...