" I'm nobody's hero "
După cinci minute, zgomotul uşii, trântindu-se, răsună în toată casa, făcându-l pe şaten să se ascundă în spatele lui Caleb, zărindu-l apoi pe Carter King: înalt, irişi căprui, şi par negru. Tocmai terminase liceul şi lucra ca voluntar la spitalul oraşului, vrând să capete şi mai multă experienţă - tot ce ştia până acum, învăţase de la unchiul său, care era doctor în acel spital. Şi oriunde-l vedeai pe el, îi vedeai şi pe Rocky Feriss şi Ben Tarion - prietenii săi cei mai buni. Unul vopsit mov, cu ochi căprui, iar celălalt şaten, cu ochi albaştri.
Carter îi aruncă lu' Caleb o privire veninoasă, în timp ce Ben îl împinse pe roşcat deoparte, pentru a-i face loc amicului său. Acesta se lăsă în genunchi, lângă băiat, verificându-i pulsul şi rana de la cap. Oftă nervos, cerându-i lui Rocky să-i dea trusa de prim ajutor. Scoase tot ce-i trebuia, apucându-se apoi să-i oprească sângerarea şi să-i bandajeze rana, în timp ce, ceilalţi îl urmăreau în linişte. După ce termină, îl ridică cu grijă în braţe, ducându-l în dormitor, unde-l întinse în pat, trăgând plapuma peste el.
- Îmi puteţi explica ce mama dracului s-a întâmplat aici? le ceru celor trei, de-ndată ce coborî.
- A căzut, replică Caleb, pe-un ton indiferent.
- Asta e evident, geniule. Eu vreau să ştiu de ce a căzut.
- E vina noastră, şopti Lorian, în acelaşi timp în care Caleb zise că nu-i treaba lui.
- Lorian, treci încoace, îi ceru Carter, îndepărtându-se de ei, iar el oftă, vrând să-l urmeze.
- Lorian, stai aici! îi ordonă Caleb, prinzându-l de braţ. Nu eşti obligat să-i dai lui explicaţii.
- Dar tu cu siguranţă vei avea de dat, replică el, făcând cale întoarsă. Ce crezi c-o să zică mama când va afla c-ai intrat din nou în belele? Poţi ajunge la închisoare dacă eşti acuzat de tentativă de omor. Nu contează că ai şaptispe ani.
- Dar n-am încercat să-l omorâm! se răsti Caleb, încleştându-şi degetele în pumni.
- Nu? Atunci, ce căutaţi aici?
- Nu-i treaba ta!
- Orice are legătură cu Marcel, e şi treaba mea, aşa că da-i mai repede drumu' la gură, până nu mă asigur că tu şi prietenaşii tăi ajungeţi la pârnaie!
- E frac-tu! exclamă Mozzy, nervii ieşindu-i la iveala.
- Oh, vai, mi-ai zdrobit inima, cu vestea asta, replică ironic, zâmbindu-i răutăcios.
- Am încercat să repetăm ce-ai făcut tu, dar lucrurile n-au ieşit aşa cum am plănuit, începu Lorian, temându-se să nu se işte o bătaie. Marcel şi-a dat seama că nu-i doar cu Caleb, şi-apoi el i-a zis că s-au combinat doar pentru faza asta. Marcel a început să plângă şi să-i reproşeze că-i la fel ca tine, iar Caleb l-a plesnit. După aceea am continuat să ne facem de cap, însă când să trecem la " acţiune ", a oprit lumina, fugind spre scări. Şi-a căzut, încheie şatenul, alegându-se cu o privire urâtă de la prietenul lui. Îşi lăsă privirea în jos, tresărind când palma lui Carter se lovi de obrazul fratelui său, urmată de încă una.
- Cum îndrăzneşti să dai într-un orb, Caleb? Vrei să te bat până-ţi iese sângele pe nas?
- Dar tu cum ai îndrăznit să violezi un orb, Carter? i-o întoarse el, abia abţinându-se să nu sară la bătaie.
- În primul rând: eu nu l-am violat; el mi s-a dăruit de bună voie. Şi nici Ben şi Rocky n-au făcut-o, dacă stai să te gândeşti mai bine. Şi-a tras-o cu ei, crezând că sunt eu, atâta tot. Niciunul din noi nu l-a obligat să facă nimic - pe când voi, da. Şi-n al doilea rând: De ce dracu' îmi ceri mie socoteală, când tu şi amicii tăi plănuiaţi să faceţi acelaşi lucru?
