O puștoaica

Part.1

Alearga cat de tare poate incercand sa se apere de cainii turbati, soarele puternic o sufoca iar piceoarele ei deabea o mai tin. Cand vede ca nu mai are scapare iar cainii sunt mai aproape de ea. Ea nu statu pe loc, lua piatra dupa piatra de pe drumul uscat si prafuit si arunca in caini. Astfel facandu-i sa fuga iar ea scapase.

Ajunse acasa, unde o asteapta mama ei vaduva si cainele ei.

Mama: Scumpo ai sosit, cum a fost la scoala ?

Fata ignora cuvintele mamei sale si intra in casa se duse in camera sa se schimba in haine de casa apoi se duse la parter in salon unde o asteapta pe masa mancarea.

Fata nervoasa da la oparte farfuria cu mancare, ca deobicei iar farfuria dinou de plastic si mancarea erau pe jos imprastiate, servitoarea veni in salon stiind ce o asteapta.

Servitoarea: Ah, Miriam draga iar trebuie sa curat dupa tine ce ai facut, nici nu sti ce sa chinuit saraca bucatareasa sa faca mancarea asta pentru tine. Macar ai gustato.....

Miriam: o doamne, servitoare natanga, asta e a zecea mia oara cand iti spun ca pana nu ajung acasa de undeva trebuie sa asteptati sosirea mea apoi eu sa spun ce-mi trebuie sa mananc. Pana atunci eu asa voi face mereu...sa va fie clar, si nu va mai plangeti atata.

Servitoarea: Fato sa sti ca nu e bine ce faceti, aveti o educatie proasta...

Miriam: dar nu mai proasta de cat a voastra ! Acum am nevoie sa mananc lapte cu ceriale.

Srv: Ok, am inteles domnisoara. Spuse servitoarea. Intro clipa !

Miriam asteapta cerialele cu lapte, cand servitoarea asunse cu ce i se ceruse Miriam manca cu pofta cerialele, apoi se duse in camera sa unde o asteapta catelul ei de casa Olfy, care era de rasa pudel talie mare. Olfy era un mascul frumos de culoare alba cu o zgarda neagra, mirosea bine de oare ce era un catel de casa si era spalat odata la 2 sasptamani blana lui trebuia tunsa o data la o una.

Singurul prieten a lui Miriam era Olfy. Deoare ce miriam era mereu separata de ceilati oameni si copi. Miriam pasea pe o lume cruda, iar ea nu suporta sa mai traiasca asa. In schimb mama ei e depresita de cand sotul ei a murit atunci miriam deabea se nascuse, iar mama sa nu ob prea bagase in seama nici odata ea era alcolica si fuma mult.

Miriam provine dintr-o familie bogata, de aceia ea traieste in lux, iar casa sa era plina de servitori care erau platiti de catre mama sa.

Sosi o noua zi Miriam isi mananca pranzul, impreuna cu mama sa in tacere ca intotdeauna pana cand mama sa rupse linistea.

Ma: Uite Miriam am o veste...

Miriam: care veste ?

Ma: Timp de o luna voi pleca, iar pe tine de voi lasa acasa cu o dadaca...

Miriam: ...DADACA... Spune Miriam aproape inecanduse cu mancarea.

Ma: Uite nu ai de cat 14 ani, vei gata clasa a 8-a, nu esti prea mare pentru o dadaca, asa ca te rog sa accepti...

Mi: ...Dar...

Ma: ...fara nici o discutie, ne-am inteles !!!

Mi: Daaaa...mama ! Spuse Miriam cu o fata posomorata, se ridica de la masa.

Mi: dar mama cand vine dadaca.

Ma: dadaca sa mutat in oras acum doua zile iar maine va veni.

Dupa spusele mamei Miriam isi lua ghiozdanul si pleaca spre scoala. Prima ora avea matematica. Cand ea isi face prezenta in clasa sau ori unde nimeni nu o observa ba chiar se feresc de ea cu frica de oare ce e una din batausi scolii.

Cand clopotelul suna anuntand pauza, Miriam sta in banca uitandu-se pe geam, dupa putin timp ea se ridica din banca si se intrepta afara unde ceilalti copii continua s-o judece.

Copii: ha, ha uite-o pe rebela, rebela, rebelo, ce mai faci rebelo, hei vezi ca ti s-au desfacut sireturile, vezi sa nu te impiedici, urat-o, proast-o, reao, incapatanata aia, aveti grija sa nu o inervati, e batausa.

Toate felurile de vorbe si jigniri urate adresate ei, o modelase in cea mai rebela si rea si retrasa fata din scoala, iar ea era inconjurata de toate astea, iesise afara sa ia o gura de aier departe de ceilalti copii.

Din perspectiva lui Miriam:

Toate sunt lafel, eu niciodata nu am avut un loc bun in societate, pana si profesori ma urau.
Adevarul e ca nu-mi place scoala, nici nu invat prea bine, in fiecare an eram determinata sa fiu corigenta. Copii ma urau, iar eu nu putem sa-i privesc in ochii fiind ca purtau multa ura in ei iar aceasta ma sageta de fiecare data. Singura mea arma pe care o cunosc este sa-i bat, deci in concluzie, toti se feresc de mine, dar mai mult eu.

In timp ce ma plimb prin curtea scolii ma ciognesc de cineva. Cand imi ridic privirea in sus, vad un baiat inalt un baiat pe care cred ca nu l-am mai vazut, el se uita in ochii mei cu atata caldura care nu am primit-o de cat odata in viata mea de la mama. El continua sa se uite la mine mult pana cad eu ma duc trecand pe langa el incetul.

Buna, acesta a fost primul capitol scris de mine, daca va place nu ezitati butonul de vot.