My dream come true

Capitolul 14:

~Rebe~

Au tipat baietii catre Rap Monster si si-au intors spatele iar el s-a dezlegat si a plecat in furtuna, ca vremea nu putea fi mai geniala…

~Miri~

Astia sunt mai copilarosi decat mine si Rebe! Oare se vor impaca? Sau sa-i ajutam? Pai la cum fac acum, nu le-ar strica un ajutor… Dar ce sa facem? Ca nici eu, nici Rebe, nu ne intelegem cu Rap Monster, numai ei cand vor. Pai… cu mine inca nu era asa rau, dar Rebe n-are nici o sansa sa comunice cu el. Vreau sa ma intorc in stanga sa vorbesc cu Rebe, dar nu era acolo. Ma intorc in dreapta, nici acolo urma de ea. Unde e?

- Baieti, ati vazut-o pe Rebe? -ii intreb disperata-

- Cand te-ai gandit intens a plecat afara, am incercat s-o oprim dar nu ne-a ascultat. -ne spune serios J-Hope-

- Ce?! E nebuna?! -chiar si acum ma poate speria fata asta-

- Si eu asta am zis in mine! -imi spune J-Hope-

- Merg dupa ea! -le zic si ma repezesc afara-

- Stai! E furtuna! -ma prinde de incheietura Jimin-

- Lasa-ma! Imediat revin! -imi trag mana si fug in fata-

Am fugit cat de repede am putut sa o pot gasi pe Rebe. Noroc ca are GPS implantat in mobilul ei! Stai… Suntem intr-o padurice in Coreea de Sud, adio semnal… Deci sa fac ca si oamenii pesterilor? Oh, uite! Urme de tenesi! Firar, astea maxim sunt urmele lui Rap Monster… Ca sunt si mari… Dar mai bine decat nimic! Merg dupa ele, ca sigur si Rebe il cauta, altfel ar fi stat in pestera. Fug cu toata viteza uitandu-ma la sol dupa urme si grabindu-ma trec de o persoana si ma intorc sa vad cine e.

E Rap Monster!

- Nici unde nu pot scapa de voi?! -imi striga Rap Monster furios-

- Nu pe tine te cautam idiotule, ci pe Rebe! Stii tu, destul de inalta, zambareata si cu o voce de copil. -ii strig de nervoasa ce sunt-

- Nu ma intereseaza… Acum du-te si caut-o iar lasa-ma pe mine in pace! -face pe durul baiatul-

- Si totusi, din greseala, n-ai zarit-o cumva? -oare totusi, de ce il mai intreb?-

- Nu. Acum hai, valea!

Deci, n-am avut o idee stralucita… Acum ce sa fac? Merg la un copac de prin apropiere si imi pun capul in jos si incep sa plang. Ziua asta a fost un esec total! Din cauza noastra baietii numai sunt o trupa, sunt blocata in padure de una singura, de Rebe nu pot da si singura creatura care poate scoate sunete de om este Rap Monster care e un ingamfat total! Stau si stau si de parca timpul ar sta pe loc… Mai bine ma urc in copac sa ma ascund sub frunze de furtuna. Ma cocot in copac si vad o geaca pierduta de cineva, mai mult ca sigur de un baiat si fara sa vreau adorm sub ea ca e calda.

- Miri! Unde esti!

Imi deschid ochii la auzirea numelui meu si uitandu-ma cine il striga, vad ca este Rebe.

- Aici! Rebe, sunt aici! -ii strig din pom-

- De ce esti cocotata in copac ca o maimuta sub o geaca de baiat? -se uita la mine nedumerita-

Cobor din copac si:

- Cred ca am adormit… -ii zic cascand-

- Sa dormi intr-un copac in furtuna? -se uita mirata la mine- Hai mai bine acasa ca dupa ce voce ai cred ca ai racit.

- Dar suntem in padure in Coreea de Sud, cum gasim noi drumul spre hotel? -m-am pierdut-

-se intoarce in spate si tipa zambind- Baieti! -si apar baietii in masina lui Suga, si Rap Monster era acolo-

- Ce s-a intamplat in timp ce dormeam? -ma uit la ei ca o pierduta-

- Iti povestesc la hotel. -imi spune Rebe zambind si tragandu-ma inspre masina-

In masina Jimin mi-a dat mie geaca lui sa ma usuc in ceva. E un act tare dulce numai nu stiu cum sa-i multumesc… ca un "mersi" nu cred ca e de ajuns. Si Suga a condus mai lent, deci am adormit din nou. Acum cred ca in bratele lui Jimin sau J-Hope ca intre ei am stat.

~Rebe~

Miri a adormit si noi am stat linistiti ca nu cumva s-o trezim. Jimin a incercat sa se uite daca are febra dar n-a reusit deoarece avea mainile reci, dar lui J-Hope deja i-a reusit. Se pare ca are un pic de febra si e si racita la cum tuseste in somn. Jimin o tinea strans si o imbratisa. Ajungand la hotel Taehyung a vrut s-o trezeasca, dar l-am oprit pana sa faca o gafa. Atunci Jimin s-a gandit s-o ia in brate si s-o urce el. Mergand pe scari i-am verificat si eu temperatura cum am putut, dar n-a fost stie cine ce ca si eu am mainile reci. Jimin a fost atat de amabil s-o duca pana in camera si sa si o culce in patul ei. Nu stiu cum pot sa-i multumesc pentru ajutorul acordat acum cu Miri.