My dream come true

Capitolul 26

~Kimmy~

  -Uite, o mașină de înghețată! mă atenționează J-Hope.

  -Vrei să-ți iei o înghețată? îl întreb cu o expresie gen "Pe bune J-Hope, pe bune?"

  -Vrei și tu?

  -Nu mersi… Dar grăbește-te, trebuie s-o căutăm pe Alle.

  -Bine, bine! și fuge la mașina de înghețată să-și ia o cupă, sau două. Sigur nu vrei?

  -Sigur. Acum hai s-o căutăm pe Alle, sunt îngrijorată! grăbesc pasul.

  În timp ce mergem, fiind atenți, cel puțin eu, auzim o voce de fetiță care plânge și ne repezim la ea.

  -Bună! mă așez lângă ea. De ce plângi? îi șterg lacrimile.

  -Nu-mi găsesc verișoara! izbucnește și mai tare în plâns.

  -Cum te cheamă? o întreabă J-Hope zâmbind, poate ca să-i ridice un pic moralul.

  -Suzy, spune cu lacrimi în ochi.

  -Suzy, vrei niște înghețată? o întreabă J-Hope întinzându-i cupa cu înghețată.

  -Nu, mersi, se pare că nici pe ea n-o interesează înghețata.

  -Suzy, unde ai pierdut-o pe verișoara ta? o întreb.

  -Acolo, arată spre tobogane.

  -Te ajutăm s-o cauți dacă vrei, îi sugerez zâmbind.

  -Vă rog foarte mult! începe să plângă și mai tare.

  -Gata, gata, o mângâie J-Hope pe spate s-o liniștească, cum arată?

  -E foarte înaltă cu părul lung roz, încearcă să ne-o descrie dar numai poate de la plâns.

  -Nu este cumva ea? J-Hope arată către o fată cu părul roz, oricum ieșea în evidență.

 

  Suzy fuge cât de repede poate spre fata aceea și o strânge în brațe cât de tare poate.

  -Suzy, am fost atât de îngrijorată! Să nu te mai aventurezi așa! îi spune fata.

  -Ji! țipă Suzy în lacrimi.

  -Vă mulțumesc tare mult că ați adus-o înapoi, ne mulțumește Ji.

  -N-ai pentru ce! îi răspundem la unison.

  -Cred că acum am să plecăm, pa! îi spun lui Ji și-l trag pe J-Hope cu mine.

  -Pa fetelor! spune J-Hope de la îndepărtare dând din mâini în spate.

  Mergem peste tot unde vedem cu ochii și nici urmă de Alle. Cred că am ajuns și la ora 9 și nimic… Sper că restul au avut mai mult noroc…

  -Ar trebui să mergem acasă, mi-a sugerat J-Hope.

  -Ai dreptate, e prea târziu să vedem pe unde călcăm.

  Mergem până la studio împreună unde o vedem pe Alle singură plângând.

  -Ce ai pățit Alle? mă repezesc la ea.

[N-am scris de mult, știu și îmi pare rău! :( Dar mi-a fost greu gândindu-ne că mobilul vechi, unde scriam, l-am dat lui tata care e un "mare geniu" în technologie și mai bine am șters tot… Deci am rescris din ce mi-am adus aminte… Știu că e cam scurt, dar sper din tot sufletul să vă placă! ^-^ Și niște păreri vă rog? :o3]