My dream come true

Capitolul 22:

  ~Alle~

  Azi a fost o zi uşoară de antrenament. Un cântec nou şi ceva mişcări, nimic mai simplu! Oare cum se descurc ceilalţi? Merg spre sala unde ar trebui să fie fetele şi mă ciocnesc de Suga. Mereu de el…

  -Scuze! îmi cere scuze ridicându-se.

  -Nu, nu, e vina mea! îmi cer scuze rapid după el.

  Se ridică şi îmi întinde mâna să mă tragă sus.

  -Mersi! îi mulţumesc ruşinată.

  -N-ai pentru ce, acum trebuie să plec, pa! îşi i-a adio şi pleacă cu o viteză de desene animate.

  Merg la sală deschizând larg uşa cu toată forţa pe care o am. În sală erau şi profii de dans şi arătau de parcă i-aş fi întrerupt.

  -Umm, scuze… abea am reuşit să spun ceva. Jenant… zic în mine.

  -Acum terminarăm, spune Kibum.

  -Alle! mă strigă fetele din celălalt capăt a sălii.

  -Aşa mă cheamă! le răspund râzând.

  -Mişcăţi fundu aici tanti! mă strigă Rebe.

  -Tanti, n-am oasele de altă dată! Aşteaptă un şniţel! le spun repezindu-mă acolo.

  Înpachetară cu o viteză INCREDIBILĂ…

  -Mergem undeva? ne întreabă Kimmy zâmbind.

  -Mi-ar plăcea în parc, sugera Miri.

  -N-am nimic în potrivă, spune Rebe. Numai să punem jos bagajele!

  -Bine! Deci ne întâlnim în parc peste jumate de oră? le întreb.

  -Suntem lioarcă tanti, noi dansăm aici! Nu do re mi fa so la si do ca şi tine! îmi sare Rebe.

  -Atunci o oră! Mulţumită babo? îi spun şi începem să râdem încât toată sala să ne audă.

  Mergem afară şi ne luăm rămas bun, fiindcă Miri şi Rebe merg la hotel, iar eu cu Kimmy în apartamentul meu.

  -Ştii ce s-a întâmplat cu Rebe că era aşa bandajată ca o mumie? o întreb pe Kimmy.

  -Habar nu am, îmi spune ezitând.

  -Se vede că ştii ceva. Hai te rog, nu se va întâmpla nimic rău, o încurajez.

  -Ba da, o să am belele! ezită într-un mod speriat.

  -Bine, bine, calmemeazăte! încerc s-o liniştesc. Vorbim despre altceva atunci? Cum a fost la dans?

  -Mi-a plăcut! Profii sunt tare ca lumea! Şi nici nu e aşa greu cum mă aşteptam, îmi spune veselă. La cântat cum a mers?

  -Notele sunt sus ca naiba! începem să râdem. Dar na', nu-s băiat să cânt cu cele mai joase, râdem şi mai tare.

  *între timp*

  ~Miri~

  -Rebe, hai te rog, spune-mi ce s-a întâmplat de eşti aşa mumie!

  -Nimic inportant! Hai să schimbăm subiectul, bine?

  -Nu! Şi unde s-a întâmplat, cu cine? o întreb îngrijorată.

  -Te rog Miri, nu vreau să vorbesc despre asta.

  -Când ai să vrei, o să-mi spui…

  -Da.

  *în parc*

  ~Kimmy~

-Hei! le strig dând din mâna dreaptă ca o nebună.

  -Te vedem, te vedem! mă asigură Miri.

  -Unde mergem acum? ne întreabă Alle.

  -În Alasca, ce crezi? răspunde Rebe sarcastic şi începem să râdem în hohote.

  -Oh, uite, o căsuţă în copac! le arăt o căsuţă găsită într-un stejar bătrân.

  -Mergem acolo? ne întreabă Miri entuziasmată.

  -Da! răspundem toate trei la unison.

  -Mergi tu prima, Kimmy? mă întreabă Alle.

  -Bine.

  Merg pe scările plasate acolo în sus. Halucinez sau chiar aud nişte voci acolo? Cred că e numai imaginaţia mea. Se pare că nu…

  -Scuze băieţi, nu credeam că este cineva aici! le spun agitată încercând să cobor.

  -Nu-i nimic! Dacă tot sunteţi aici, nu veniţi sus? ne întreabă J-Hope zâmbind şi lăsânduşi mâna în jos să ne ajute.

  Urcăm toate sus. Era o căsuţă mică din lemn masiv cu două canapele negre, o măsuţă de cafea, pereţi roz şi câteva postere cu rapperi americani.

  -Woah ce frumos e aici! exclamăm la unison.

  -Dar de ce sunt pereţii roz? întreabă Rebe distrugând senzaţia de uluire.

  -Ideea designer-ului de Jin… răspunde Taehyung uitându-se din coada ochiilor la Jin.

  -E cam de fetiţe de cinci ani amice, dar locuibil, îl încurajează Rebe şi începem cu toţii să râdem.

  -Nu staţi jos? ne întreabă Kookie politicos.

  Ne aşezăm unde ni s-au făcut locuri. Alle stând între Suga şi Miri, în partea cealaltă a lui Miri era Jimin înghesuit la margine, Rebe în margine ca şi Jimin şi în partea cealaltă eu şi lângă mine fiind şi J-Hope.

  -Aşa e mai de acasă! exclamă Suga punându-şi picioarele pe măsuţa de cafea.

  -Fii mai civilizat, cel puţin când sunt fete prin preajmă! Kookie dându-i picioarele jos la care am început cu toţii să râdem.

[Sper să vă placă. ^.^ Chiar dacă nu prea mi-a venit nimic… >..< Data viitoare îl fac mai lung, promit! >_< Şi câteva păreri vă rog. :o3]