şapte

37 6 0
                                    

M-am urcat în pat şi am adormit. Pentru mine ziua de mâine parcă nu mai exista. Era o senzaţie care mă urmărea, dar tot voiam să dorm. Pleoapele mele erau din plumb, iar picioarele mă lăsau.

Puteam să stau să mă gândesc toată noaptea, însă tot venea sfârşitul, aşa că am închis ochii şi nu am mai simţit nimic.

Întuneric, vid, pluteam printr-o dimensiune pierdută. Cred că acesta era.

//am terminat cartea. woah.
a fost ceva bizar. tipic mie.//

Neurotica ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum