patru

39 9 0
                                    

În următorul vis, alergam pe un câmp. Alergam din ce în ce mai repede, până am ajuns la un câmp albastru. A fost o nebunie. Era și un copac cu frunze albastre. Era o nuanță de albastru deschis, palid. Ajunsesem într-un cartier aproape de mare. Eram cu totul pierdută.

Nimic nu era diferit de realitate. Eu sunt invizibilă, iar ei sunt fericiți și aparțin întregului. Întregul la care tot tânjesc.

A fost un vis demn de imortalizat prin literatură. Cine ştie ce ieşea din ele. Poate erau aşa pentru că aveau un alt scop. Era în favoarea mea. Asta ar fi o premieră.

//destul de scurt huh.//

Neurotica ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum