Povești de groază

Cap. 26. V-am rugat..

"Va rog, va implor" Le-am spus, dar calaul doar a suspinat putin si mi-a aruncat o privire trista, in timp ce imi punea perfuzia in brat.

Preotul statea langa mine. "Odata ce o sa apese acel buton, drogurile iti vor fi administrate.

Vei deveni inconstient in aproximativ 30 de secunde si moartea o sa apara imediat dupa." mi-a explicat el, chiar daca stiam asta deja pentru ca mi s-a spus de foarte multe ori inainte. "Care sunt ultimele tale cuvinte?"

"Va rog sa nu faceti asta," le-am spus cu o voce disperanta.

Preotul da din cap, cu tristete, dezamagit ca nici macar nu-mi infrunt moartea cu o constiinta curata.

Problema este ca nu am omorat pe nimeni. Toata viata mea a fost asa. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand ma lovesc, cei din jurul meu sunt raniti si nu eu. Odata, la scoala, m-am taiat din greseala cu hartia, ceea ce a facut pe 3 dintre colegii mei sa fie si ei taiati si sa sangereze, in timp ce eu nu aveam nimic.

In liceu, am fost implicat intr-un accident de masina si chiar daca partea in care stateam eu a fost lovita, prietena mea si-a rupt piciorul.

Stiiand asta, intotdeauna am fost foarte grijuliu. Am avut grija de mine, incercand sa fiu cat mai sanatos. Dar cand am fost jefuit de acei 3 indivizi si apoi impuscat in cap, in loc ca eu sa fiu afectat, fetele lor au explodat. Si atunci cand politistii au venit, m-au gasit tarandu-ma pe langa corpurile lor, incercand sa ma gandesc ce sa fac si fara sa-mi dau seama tinand arma lor in mana.

Dupa 30 de secunde de cand executia a inceput, ii vad pe amandoi, calaul si preotul, cazand si izbindu-se puternic de podea. "V-am rugat" am spus cu tristete.