Povești de groază

Cap. 30. Renașterea monstrului: Plecarea din Rai •2•

-Iti aduci aminte ce mi-ai zis cand eram mica?

-Mmmmnmnmmm.

-Ah...nu poti vorbi...lasa-ma sa iti reimprospatez memoria.

Am luat un pumnal ce il lasasem pe marginea semineului pentru a-i incinge lama.Acum e un rosu galbui la culoare.Suficient cat sa te faca sa iti doresti sa mori inainte sa-l simti.

-Eram...doar un simplu copil,fascinat de lumea ce ma inconjura.Asta pana sa apari tu...

I-am ars hainele in foc.Corpul ei ma dezgusta groaznic.Dar o sa-l fac frumos.Lama incepe sa topeasca usor carnea,emana un miros de parlit care imi provoaca senzatie de greata.Am lasat lama sa topeasca incontinuare cat timp eu mi-am parfumat chipul.Pana sa-l iau de pe abdomen am observat ca deja ajunsese in intestine.Se scufunda in ea...in corpul ei,isi face loc intr-un mod atat de violent si totusi calm...

-M-a durut asa rau...si pe mine m-a durut atunci.

Plangea cu lacrimi amare si incerca sa tipe dupa ajutor dar ce puteam face eu...o umila persoana ce ii e atat de sete...atat de dor sa doarma noaptea fara cosmaruri...Ma ruga din priviri sa o crut.

-NU!NU o sa te iert!o sa mori...iti promit.

Am pus inapoi cutitul la incins si se auzea cu sfaraie sangele pe el la atingerea flacarilor.Asa o s-o fac pe ea sa sfaraie...promit.Nimeni nu realizeaza ce se intampla cand vorbesti aiurea,cand jignesti,cand umilesti...dar toate au consecinte.

Intamplator am reusit sa dau foc la casa.Imi place sa vad cum se prabuseste in imperiul focului nemilos.Sunetul bucatilor ce se destrama si se prabusesc...minunat,nu?

-Cine arde acum in iad?

Radeam ca o nebuna.Sunt o nebuna intr-o lume de handicapati mintali.

–Bravo fetita mea...sunt mandru de tine.Ai mai facut o victima.Vezi?Ti-am zis eu ca putem face lucruri minunate impreuna.

-Cine esti...voce.Din nou rasuna in capul de parca era cineva langa mine.