Povești de groază

Cap 28. Renașterea monstrului P2

Dar eu nu iti pot da sansa asta,chiar de as vrea.As fi demascata si nu as mai putea umbla pe strada libera.Nu am timp sa stau sa imi schimb infatisarea.Si nici nu as putea.De-asta imi pare rau de tine,iar sentimentul de a simti inima ta cum inca pulseaza in palma mainii mele e de nepretuit...E unic...E ca un drog.

Mergi linistit pe strada...dragul meu...tu mergi pe strada ca si cum nimic rau nu se mai poate intampla pe lumea asta.Ca si cum ochii atenti ai lui Isus te-ar proteja doar pe tine,caci ai impresia ca esti special.

Eu o sa fiu in spatele tau...te admir in secret.Imi imaginez ce bine ti-ar sta mort,intins pe iarba arsa.Cenusa ta sa imi spele mie pacatele ce o sa le fac mereu de acum incolo.

Imi pare rau pentru tot.

Ah...uite o fata.E frumoasa.Se apropie de mine si ma intreaba pe un ton cam vulgar "cat e ceasul".Nu-mi place tonul asta.O sa-ti scot corzile vocale si o sa-mi fac o chitara din oasele tale.Asta ca sa te inveti minte sa imi vorbesti urat.

Iar am regrete.

Du-te dracu definitiv.

M-am taiat singura cand am incercat sa iti desenez o inima pe spate in timp ce te zbateai in lanturile mele.Se pare ca m-am otravit singura si tot nu reusesc sa mor.Ce porcarie...Mai incerc si eu si in alte moduri.Deocamdata tu tipi cam tare si trebuie sa rezolv cumva asta pana nu ma faci sa ingrop iar jumate din cartier sub un loc de joaca pentru copii.

Ah...copii...

Voua nu am ce va face caci ce vreau eu de la voi e alta poveste.

Dar o sa ne revedem curand.Eu nu te parasesc.Degeaba incerci sa ma alungi din viata ta,vise si inima.Eu aici sunt....