Insula Pierduţilor: Fata În Verde

Capitolul 1

        — Ai auzit bârfele? întreb intrând în salonul bunei mele prietene, Dizzy.

        Uneori, pentru a evada din nesfârșitele povești pe care mama încerca să mă facă să le cred, veneam să îmi fac o schimbare. Părul mi-a fost vopsit în toate culorile preferate de micuţa șatenă. Astfel a ajuns la concluzia că verdele închis mi se potrivea cel mai bine. De unghii, nici nu mai vorbesc. Nu pot să cred că încă nu a terminat toate modelele și toate culorile pe care avea în minte să mi se facă. De machiaj și vestimentaţie prefer să nu zic nimic, pentru că sunt detalii plictisitoare și nsimportante.

        Tot venind și tot vorbind cu Dizzy, am început să ne împrietenim. Sigur, nu putea să facă mai nimic de enervanta ei mama, mătusă ei fiţoasă și bunica ei, în continuare acră. Toată ziua făcea curat. Sună ca tratamentul Cenușăresei, nu? Păi, nici nu-i de mirare având în vedere că mama ei era una dintre surorile vitrege ale prinţesei. Care era? Anastasia? Drizella? Nu știu. Preferă să nu vorbească despre ea.

        — Ce bârfe? întrebă ea măturând.

        — Despre Uma și piraţii ei. zâmbesc eu luând cealaltă mătură.

        Puţin cam bună pentru fiica unei răufăcătoare? Eu cred în ce a zis Mal. Când m-am uitat în puţinul meu timp liber la televizor, am văzut încoronarea lui Ben. Cum se luptase cu mama ei pentru cel pe care-l iubea...Niciodată nu aveam să uit cuvintele ei. "Noi nu suntem părinţii noștrii". Atunci am realizat că avea dreptate și atunci am început să am mica speranţă că totul se va schimba în bine. Plus, a făcut-o de râs cu puterea iubirii. Ce ţi-ai putea dori mai mult decât să faci asta? Păi...Multe, probabil. Dar asta e dorinţa mea.

        — Ce au mai făcut și ei? oftă Dizzy.

        Dizzy și piraţii Umei nu aveau o ralaţie prea bună. Mai ales dacă acel pirat era Harry. Harry Hook. Căţelușul loial al Umei. Împreună cu Gil, desigur. Toţi îi cunosc. Bine...Mai mult pe Harry si Uma. Gil e cam prostuţ, dar o să se rezolva și asta. Cred...

        Harry venea în fiecare zi pentru a lua banii pe care îi strângea Dizzy. Nu știu dacă la comanda Umei sau nu. Tot ce știu este că venea zilnic și că uneori se întâmpla să fiu de faţă. Nu mă baga în seamă. Probabil era mai bine pentru mine. Nu sunt tare-n gură cum sunt ceilalţi. Adică, mai câștig certuri, uneori. Dar nu des.

        — Piraţii de pe aici zic că Harry, Gil și restul echipajului lor se vor îndreapta spre Auradon. Am auzit-o pe fiica Pălărierului cum că Uma l-ar fii vrăjit pe Ben și că în curând se deschide bariera. zic eu amuzată, fiind sigură că planul nu va merge.

        — Vrăjitoare bună sau nu, Uma n-o să reușească niciodată să îl vrăjească pe Ben. E prea îndrăgostit de Mal. E dragoste adevărată. spuse Dizzy dând dezaprobator din cap.

        — Așa e. aprob eu. Poate că dacă Uma nu ar fii atât de fixată pe idea de o a distruge pe Mal, ar observa că tot ce face este să fie ca Mal. Ca Mal când era aici. Pe Insulă. Cu noi. A trăit atât de mult în umbra ei că a devenit ca ea. oftez eu.

        — În umbra ei la propriu și la figurat. râse Dizzy măturând.

        — Așa e. râd și eu.

        Uma. O pitică care se crede mare. Și, sincer, poate ajunge departe. Departe de tot. Doar dacă ar înceta să fie Mal... Tot ce vrea este ca numele să-i fie știut. Cum este numele lui Mal. Ca toţi cei de pe această insulă, nu e rea. E rănită. Și există o diferenţă. Cu o mama ce o torturează când nu are pe cine, e și normal ca fiica Ursulei să vrea să iasă în evidenţă.