Fosta lui sotie •TRADUCERE• (HIS EX WIFE)

Capitolul 1

5 ani mai tarziu

„Mami!" O aud pe fetita mea, vocea Emmei, trezindu-mă în timp ce stă pe stomacul meu.

„Haide, mami! E Craciunul!" Evan, spune micul meu print. Ambii sunt extaziati pentru ca este Craniunul si isi pot deschide cadourile. Am chicotit incet in timp ce mi-am deschis ochii sa-mi vad copii cu fetele luminate de fericire.

„Craciun Fericit, copii." Spun si ma ridic cu Emma in bratele mele. Le-am sarutat fruntile iar ei mi-au dat o imbratisare calduroasa.

„Craciun Fericit, mami."

„Haide mami, sa deschidem cadouri!" tipa amandoi.

„Aveti rabdare. Bunicii si familia matusii voastre ar trebui sa fie aici inainte sa puteti sa va deschideti cadourile."Spun eu si ei se incrunta. „Hai sa ne pregatim, da?" Intreb si ei dau din cap iesind din camera.

********

A trecut o ora sau doua de cand familia mea a venit si ne-am deschis toti cadourile. Acum stam toti pe canapele in timp ce copii se joaca.

„Tati, mi-e somn." Molly, fetita surorii mele ii spune lui Nathan

(A/N:Molly este fata lui Nathan si Ellie)

„Vino aici, draga." Nathan spune si o ia in bratele lui si o aseaza pe pieptul lui. Isi inchide ochii si adoarme imediat intr-un somn linistit. Ma uit la ei cu admiratie, Ellie este foarte norocoasa sa aiba un sot care ii pasa de ea si de fiica lor. Lacrimi se formeaza in ochii mei, gandindu-ma la el dar clipesc rapid inainte sa cada. Mama se scuza sa mearga pana la baie iar sora mea incepe sa vorbeasc.

„De ce nu-l suni?" Ellie isi aseaza mana pe umarul meu si stiu ca a vazut lacrimile din ochii mei.

Au trecut 5 ani decand eu si Niall ne-am despartit, 5 ani decand m-a parasit cand eram insarcinata si 4 ani decand i-am nascut pe gemeni. Am fost complet singura, distrusa, singura si depresiva fara Niall. Chiar daca ii aveam pe parintii mei, ma simteam singuranta. Dar, dupa ce copii mei au venit pe lume, totul s-a schimbat. Totul. A trebuit sa fiu puternica, pentru ei, chiar daca ma mai simteam vulnerabila. M-am intors sa ma uit la ei zambind vazandu-i jucandu-se cu tatal meu. Mereu am vrut sa-i fac sa zambeasca si...fericiti.

Ma intorc catre sora mea, care se uita la mine asteptand un raspund. Imi scutur capul incet, indicand un ‚nu'.

„Bine, cum vrei. Dar, nu crezi ca merita sa stie?"Intreaba

„Nu merita"Spun, nervoasa.

„Dar, este tatal lor."

„Si ce! Huh!? Nici macar nu m-a lasat sa-i explic. Era ocupat sa petreaca timp cu iubita lui. M-a acuzat ca l-am inselat fara sa stie adevarul. Mi-a dat o palma cand am vrut sa-i explic. Nu marita sa stie. Ei nu sunt copii nostri, sunt copii mei." Spun plangand.

Apoi realizez ca am vorbit prea tare si acum toata lumea sa uita la mine. Ma ridic de pe canapea si alerg in camera mea, incuind usa dupa mine. Imi pun capul in palme si suspin incontrolat. Inca imi amintesc aceea zi, cand am semnat actele de divort.

*****

(A/N:actiunea este acum 5 ani)

Intru prin usiile mari de la Horan.Inc spre lift. Apas butonul etajului 30 si ma duc spre biroul lui. Am fost aici acum cateva zile si totul era perfect. Dar acum, totul s-a schimbat.

Noaptea trecuta a fost neasteptata. Nu am stiut ce sa fac dupa ce am plecat. Am plans, stand pe o banca in parc. Dupa, am mers la tata acasa. A fost nervos de iritat cand a deschis usa dar dupa s-a transformat in grija. M-a intreb ce sa fac la ora asta la el acasa. Nu am putut sa-i raspund. Am sperat ca totul sa fie un cosmar dar dimineata am realizat ca totul este real.

Deci, aici sunt. Exact cum mi-a spus, am venit sa semnez toate actele de divort.

Cand usile liftului se deschid, am mers spre Jonnah, asistenta personala a lui Niall.

„Doamna, nu puteti sa intrati, dl. Horan este intr-o conferinta."

„El-„ Am fost taiata de o voce foarte familiara.

„Este in regula, Joannah. Eu am chemat-o. Sa semneze actele de divort."Spune uitandu-se apasator spre mine.

Este imbracat in costumul meu preferat Navy albastru. Este incredibil de atragator. Nu! Nu te gandi la asta! M-am avertizat singura. Am crezut ca totul este prea frumos pentru a fii adevarat si acum realizeaza si el. Nu sunt suficient de buna pentru el, merita pe cineva mai bun.

Linistea domneste intre toti oamenii din aceast etaj. Toata lumea se uita uimita la amandoi. Pana si eu sunt uimita.

Niall intra in biroul lui lasand usa deschisa pentru mine sa intru. Un aer rece ma lovste cand intru si tremur imi strabate corpul. Ori este situatia? Chiar nu stiu, femeia de aseara sta pe canapea, locul unde stateam eu deobicei si inca un om care sta la birou, cred ca este avocatul.

„Babe" Niall striga si ma uit la el. Imina mi se rupe in doua cand realizez ca vorbeste cu femeia. „Poti te rog sa astepti in cealalt birou cat timp ma ocup de ea?" Ea aproba, zambindu-i. Niall zambeste inapoi dandu-i un sarut inainte sa plece. Ma uit la Niall cu lacrimi in ochi iar el se uita la mine fara nicio emotie.

„Buna ziua, Dna. Horan" Vorbeste avocatul.

„Dna Tomlinson." Spun inca uitandu-ma la Niall. Ochii lui ii intalnesc pe ai mei.

„Imi cer scuze. Ma numesc David Simmons, avocatul dl Horan....ar trebui sa...um...incepem?

„Dna Tomlinson, nu va avea niciun drept asupra nicunei proprietati apartinand dl.Horan. Nu se va mai intalni niciodata cu el incepand de maine. Va sta departe de paparazzi si presa. Va primi insa doar 100.000 de dolari. Altceva mai aveti de adaugat?" Il intreaba pe Niall apoi pe mine, amadoi scutarand din cap.

„Nu vreau nimic de la el. Nu am nevoie de banii lui."Spun. Avocatul aproba iar eu cu Niall ne uitam unul la altul.

„Totul este aranjat, nu trebuie decat sa semnati." Ne intinde cate un pix si o foaie. Ma uit la Niall dar ma ignora, butonandu-si telefonul zambind. Imi scutur capul stiind ca nu se va opri si nici nu ma va lasa sa spun ceva. Asa ca am semnat, el samnand imediat dupa fara ezitare. „Le voi trimite judecatorului." Spune avocatul in timp ce se ridica, isi aduna lucrurile si pleaca.

„De ce nu ai acceptat nimic? Am crezut ca vrei mai mult."spune el.

„Nu am nevoie de nimic. Noi vom fii bine." Spun uitandu-ma la el sperand ca realizeaza depre ce vorbesc.

„Noi? Vrei sa spui tu si el?" Spune el nervos si dau din cap dezaprobator. Ma ridic inca uitandu-ma la el si imi iau geanta. „Cand vei realiza greseala pe care ai facut-o si te vei intoarce la mine, nu te astepta sa te iert."

„Nu te voi ierta niciodata."

De data asta chair am plecat definitiv din viata lui.

****

Prezent

Lacrimi imi curg pe obraz in timp ce amintirile revin in mintea mea. Aud voci moi din spatele usii.

„Mami? Poti sa deschizi usa?" Aud vocea Emmei, imi sterg rapid lacrimile si deschid rapid usa. Imeadiat imi imbratisez copii.

„Va iubesc pe amandoi foarte mult." Le soptesc

„Si noi te iubim,mami"Spun amandoi.