Capitolul 32

2.7K 116 10
                                    


Niall's POV

"Unde mergem, tati?" Emma ma întreabă când o așez in scaunul ei de mașina.

Madison a plecat la munca acum o ora și m-a avertizat sa am mare grija de copiii. Mi-a dat anumite instrucțiuni dacă decid sa ies cu ei. Fără închetata, fără dulciuri și fără alte jucării. I-a sărutat pe copii și pe mine înainte sa plece făcându-ma sa zâmbesc ca un cățeluș îndrăgostit.

"Plănuiesc ceva pentru mama voastră și am nevoie se ajutorul vostru." Ii sărut fruntea Emmei înainte sa închid usa. Ma uit la ea prin geam și o văd zâmbind larg la mine. Ma urc in fata pe locul din stânga iar Paul pornește mașina. Mi-am pus centura când Paul a început sa conducă. Din când in când m-am întors sa ma uit la copii și amândoi se jucau cu mânuțele lor. Zâmbesc și ma întorc.

"Domnule?" Paul spune și atrage atenția.

"Da?" Întreb și ma uit la ea.

"Dacă nu va supărați, când ne întoarcem la Londra?" Ma întreabă.

Gândul ca m-as întoarce înapoi in Londra fără Madison îmi dresează inima și n-am știut ce sa fac pana in aceasta dimineața. O vreau înapoi acasă cu mine și copiii. Vreau sa am familia fericita pe care am vrut-o mereu cu ea.

"Sa speram ca in curând." Zâmbesc larg iar acesta își încruntă sprâncenele însă nu întreabă nimic. Telefonul îmi suna in buzunar și ma fatai ca sa-l scot. Numele lui Zayn apare pe ecran și raspund.

"Zayn, cum ești?" Îl întâmpin.

"Mate, sunt bine, tu?" Întreabă și răspund cu un 'bine'. "Îmi pare rău sa îți spun asta dar trebuie sa te întorci in Londra, Niall." Spune și inima îmi cade in stomac. "Înțelegerea cu Adams a așteptat prea mult și au spus ca mai avem timp doar doua zile pana sa ne decidem ce vrem sa facem." Îmi explica.

"La naiba." Spun încet. "Ce beneficii avem din înțelegerea asta?" Îl întreb.

"Pai...Pentru început primim trei milioane. Este benefic sa extindem afacerea ta in India și Sri lanka." Spune făcând pauze scurte. Mi-o pot imagina stand la biroul lui uitându-se in e-mailuri vorbind cu mine la telefon. "Și cred ca ar trebui sa semnam." Îmi sugerează.

"Okay. Trimite-mi documentele prin email și le voi scana, semna și ți le voi trimite înapoi." Spun. Nu exista nici o cale sa-mi părăsesc familia aici și sa plec, nici măcar pentru o zi.

"Dacă as fi putut face asta, nu te-as mai fi sunat." Spune el. "Trebuie sa semnam in prezenta lor și tu trebuie sa vii in Londra." Spune accentuând cuvântul. "Te știu "Te știu destul de bine și știu ca nu vrei sa pleci de lângă Madison și copii acum și sa sa vii aici. Dar este doar pentru o zi și poți pleca imediat după ședința." Spune el.

"Bine. Voi fi acolo la prânz. Încep dimineața." Oftez adânc. Îmi răspunde cu un okay și inchide telefonul după ce ne luam la revedere. "Plecam la Londra dimineața și ne întoarcem după ce se termina ședința, sa anunți pilotul. Și spune-i lui Gaston sa fie aici diseară." Ii spun lui Paul.

"Da, domnule."  Aproba și parchează in fata unui mall. Cobor și Paul ma urmează. Odată ce copii sunt debarcați, îl rog pe Paul sa parcheze mașina și sa se întâlnească cu noi la Tyffany. I-am luat pe copii de mâna și am intrat cu ei înăuntru.

"Tati, de ce suntem la mall?" Se plânge Evan. "Le urăsc." Se bosumfla și nu pot decât sa chicotesc. Seamănă atât de mult cu mine. Chiar și eu urăsc mallurile dar ce bărbat nu o face? Dar o fac pentru Madison.

"Pentru ca, îl vom cumpara ceva mamei voastre, deoarece, o voi lua la o întâlnire." Intru cu ei in magazin și amândoi chicotesc iar eu zâmbesc.

Madison's POV

"Domnule, conferința dvs. începe in cinci minute." Ii reamintesc dl. Vernon. Își ridica privirea din computer și aproba. "Mai aveți nevoie de altceva?" Îl întreb.

"Nu mulțumesc, domnișoara Tomlinson." Îmi zâmbește. "Nu mai este nimic aici ce ai putea face după ce intru in conferința deci poti sa iti iei restul zilei libere." Se ridica din scaun și își pune sacoul.

"Bine dl. Va mulțumesc." Ii spun și încuviințează după care pleacă. Îl urmez mergând in biroul meu sa-mi strâng lucrurile. Îmi aranjez lucrurile pe masa și închid laptopul înainte sa ies din birou. Îmi iau la revedere de la Claire, recepționera noastră și merg spre parcare. Ma urc pe scaunul șoferului și conduc spre casa.

Odată ajunsă, deschid usa și intru. Maura și Bob sunt așezati pe canapea iar când ma văd îmi zâmbesc.

"Buna, scumpo. Cum a fost la munca?" Ma întreabă Maura.

"A fost bine, mulțumesc." Ii zâmbesc și acesta aproba.

"Prânzul este gata iar Niall și copii sunt in oraș." Spune și aprob.

"Mulțumesc, Maura. Și da, Niall mi-a spus ca ii scoate pe copii afara." Zâmbesc. "Ma duc sa ma schimb." O informez și aceasta aproba. Ma întorc și urc scările către dormitorul meu. Îmi scot telefonul și îl sun pe Niall. Acesta raspunde după doua Bipuri.

"Îmi duci lipsa deja?" Glumeste.

"De fapt, îmi era dor de copii." Spun cu un zâmbet pe fata.

"Asta a durut." Mi-l pot imagina bosumflat și chicotesc ușor. "Ce faci?" Întreabă.

"Doar ce am ajuns acasă." Spun și-mi dau jos haina de pe mâini.

"Acasă? Deja?" Întreba și aprob. Îmi dau seama ca nu ma poate vedea prin telefon și ii răspund cu voce tare.

"Um da. Șeful meu a avut o conferința. N-avem ce face așa ca m-a rugat sa-mi iau restul zilei liber." Ii explic. "Voi unde sunteți? Când veniți acasă?" Întreb.

"Suntem la mall iar copii mănâncă pizza acum." Spune el.

"Fără înghețată." Îl avertizez și el rade.

"Da doamna." Spune și chicoteste. "Bine. Vom fi acasă intr-o ora. Ne vedem atunci. Pa."

"Pa." Spun și închid. Am un zâmbet mare pe fata gândindu-ma la mica mea familie. Telefonul îmi suna din nou și este Niall. Ii răspund. "Niall?"

"Îmi pare rău am uitat sa-ți spun ceva." Spune el. "Te iubesc." Nu pot decât sa zâmbesc când aud cuvintele și obrajii îmi roșesc. Cum poate sa ma facă sa rosesc prin telefon.

"Și eu te iubesc."

—————————————
Nu uitați sa ⭐️ și sa 💬.

Sper ca va plăcut și acest capitol.

Vroiam sa va întreb dacă sa încep sa traduc o alta carte, sa încep o alta carte sau sa scriu la o carte mai veche la care nu am mai postat de mult? Voi ce ziceți?

Fosta lui sotie •TRADUCERE• (HIS EX WIFE)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum