Fosta lui sotie •TRADUCERE• (HIS EX WIFE)

Capitolul 4

Madison's POV

Nu știu ce ma făcut să fac acest lucru, dar am fugit. Am fugit de el, am fugit de situația de care m-am temut a face față. Doar am fugit.

Nu stiu cat am alergat dar am ajuns pe o banca in parc. De ce a trebuit sa se intoarca? De ce a venit inapoi in viata mea? De ce? Am inceput sa suspin. Esti asa un dezastru. Subconstientul meu imi spune. Telefonul meu vibreaza, cand ma uit la apelant vad ca este Liam. Il ignor, dar continua sa vibreze. Dupa cateva minute se opreste si primesc un mesaj.

Liam: unde esti? Suna-ma!

Inca odata, ignor mesajul si ma indrept spre masina mea. Trebuie să ajung la casa parintiilor mei sa-i iau pe Emma si Evan.

Holy Shit!

Daca Niall ii gaseste? Oare ii va lua de langa mine? Numai gandul imi trimite fiori pe coloana si inghit in sec. Nu ar face asa ceva, nu? Ii va lua copii de langa mine daca va afla ca este tatal lor?

Nu!

Mi-am facut repede drum catre masina, usurata ca nici Niall, nici Harry nu erau acolo. M-am urcat la volan si am condus catre casa parintiilor mei. Am parcat masina si m-am grabit inauntru. 

"Buna scumpo! Cum-" Incepe mama sa vorbeasca dar am trecut pe langa ea cautandu-mi copii.

Evan si Emma stau pe canapea langa tatal meu uitandu-se la desene. Cand am intrat in living room m-au surprins si au venit alergand sa ma imbratiseze. Am ingenunchiat pana la nivelul lor ca sa-i imbratisez strans ca si cand cineva ii va lua de langa mine. NU!

"Mami? Esti bine?"Evan intreaba, rupand imbratisearea. Atunci am realizat ca lacrimiile au inceput sa-mi strabata obrajii.

"Sunt bine. Hai sa mergem acasa!" Intreb si ei aproba.

"Madison este totul in regula?" intreaba tata.

"Iti povestesc mai tarziu tata. Vreau doar sa merg acasa sa ma odihnesc." Oftez eu. El își încuviință capul chiar daca moare de nerabdare sa afle ce se intampla. Mama de-asemenea nu zice nimic și mă bucur foarte mult pentru asta.

O dată înapoi la locul meu, am pus copii in pat, chiar și după ce au adormit rapid inca ma uitam ei. Imi este frica daca voi adormi, ei nu vor mai fii aici dimineata. Chiar se va intampla sau sunt doar eu paranoica?

"Va iubesc pe amandoi atat de mult, nu-mi pot imagina viata fara voi. Sunteti singura mea fericire." Soptesc eu chiar daca nu ma aud. Le-am sarutat fruntile si am iesit din camera.

Inapoi in camera mea, m-am așezat pe patul meu privind la tavan, gandindu-ma la el. De ce l-am vazut? De ce m-am dus la bal? De ce l-am lasat pe Liam sa ma duca? De ce s-au întâmplat toate astea?

M-am foit toata noaptea, n-am putut adormi chiar daca eram obosita. Doar m-am holbat la pereti sau tavan gandindu-ma la toate situatiile posibile in care ne-am putea intalni. Intr-un final dupa atata timp am adormit.

Dimineata a venit mai devreme decat am crezut alaturi de o durere de cap oribila. Este sambata si azi nu lucrez, multumesc Dumnului. M-am intors sa ma uit la ceasul de pe noptiera si cand ochii mei au vazut cat este de tarziu, s-au largit. Este ora douăsprezece în amiaza si nimeni nu m-a trezit, nici copii, nici mintea mea. M-am grabit sa cobor din pat, mi-am facut rutina si am coborat.

Emma si Evan stau pe canapea uitandu-se la desene si mananca niste cookies-uri.

"Hei, guys." Spun. Amandoi se opresc din mancat si se uita la mine. Am inceput sa ma ingrijorez. "De ce va uitati la mine asa?" Intreb in timp ce ma fac comoda pe canapea langa ei. 

"Uite cine s-a trezit." Aud o voce si ma intorc sa-l vad pe Liam. Ce naiba face el aici? "Am venit sa vad dace mai esti in viata sau nu!" Se rasteste el la mine. Tocmai am spus asta cu voce tare? "Da, da ai zis-o."spune el. Uh-oh.

"Liam, imi pare rau. Eu doar...n-am putut sa-l infrunt." Oftez eu.

"Ai fi putut sa-mi raspunzi la telefon sau sa-mi raspunzi la mesaje." Ofteaza si el de data asta si se aseaza langa mine pe canapea. "Am fost foarte ingrijorat." Spune el tragandu-ma intru-o imbratisare calduroasa.

"Sunt bine." Ii zambesc eu trista.

"Ai vorbit cu el?"Intreaba el.

"Nu."

Liniste.

"Okay. Trebuie sa plec. Acum ca stiu ca esti bine, sunt usurat. Dar am planuri cu Sophia. Deci o sa plec."

"Okay okay." Rad eu. "Acum du-te. Distreaza-te si foloseste protectie." Soptesc ultima parte fiinca prin preajma sunt copii. El rade fara griji si se ridica de pe canapea. Ii saruta pe copii pe frunte si apoi pe a mea.

"Bye, ai grija." Spune dupa care iese din casa.

După-amiaza trece după ce mă uit la televizor cu gemenii si imi termin munca. Oh, apropo, lucrez ca designer de interior. Il ajut pe seful meu cu relațiile sale și proiectez câteva case. Este distractiv si ma ajuta sa platesc facturile si restul.

Seara am gatit niste cookies-uri cu copii. Amandoi aveau faina imprastiata peste tot corpul lor ceea ce ma amuza.

"Mami! Razi de printul tau? Evan spune incruntandu-si sprancenele vrand sa para nervos, dar este atat de dragalas!

"Nu esti un print Evan. Eric este un print." Emma spune iar eu rad de ei.

"Nu sunt un print mami?" se bosumfla Evan.

"Sigur ca esti un print, baby!" Spun si el imi  zambeste pana la urechi si apoi isi scoate limba catre sora sa.

Rasetele noastre sunt intrerupte de soneria usii in timp ce eu imi curat mainile de faina inainte sa ma indrept spre usa. Soneria continua sa sune fara incetare. Cine naiba poate fi?

"Vin!" Tip si merg mai repede. Cand deschid usa, vad ultima persoana pe care mi-o puteam imagina. Ultima persoană pe care vreau să o văd. Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai repede si toata anxietatea de dimineata se intoarce.

"Nu ma asteptai, nu-i asa?" Ranjeste el.

________