Pentru totdeauna

5. "- Tu chiar nu ştii nimic, nu-i aşa?"

- Cine e Amelie? a spart Amy tăcerea

- Întreab-o pe Clary mai bine. E bunica ei, nu a mea.

- Poftim?! Bunica mea...? Dar pe bunica mea o cheamă...

- Nu aia, Clary. Nu bunica din partea mamei tale. Ci din partea tatălui. Acea bunică "moartă" de care nimeni nu ți-a spus nimic niciodată.

- Acea bunică... Atunci, de unde o cunoşti şi de ce spui că arătăm la fel...? Adică, a murit. Şi, când a murit era bătrână... Cred...

- Tu chiar nu ştii nimic, nu-i aşa?

- Ce să ştiu?

Gregory se încruntă şi ieşi pe uşă fără a mai spune nimic. Am vrut să fug după el pentru că aveam multe întrebări, însă Andrew m-a tras de mână şi a dat negativ din cap. Nu mai înțelegeam nimic. Am stat nemişcată cu privirea lui Andrew ațintită la mine până paşii lui Gregory încetară să se mai audă. M-am aşezat pe canapea, şi am încercat să gândesc limpede păstrând tăcerea la fel ca Andrew şi Amy.

- De ce nu m-ai lăsat să merg după el? i-am spus eu într-un final, alegându-mă cu o privire îngrijorată din partea lui.

- Mai mult ca sigur a greşit. Clary, vobea doar prostii. Să nu te frământe ce ți-a spus. Te rog, doar uită totul...

Amy se uita nedumerită când la mine, când la Andrew. Până la urmă nu i-am spus nimic, ci doar m-am îndreptat spre dormitor.

----------

Ziua de luni a venit destul de repede. Andrew şi Amy nu au mai vorbit despre incidentul cu Gregory, şi eu am încercat să evit subiectul.
Am intrat în şcoală de una singură, şi m-am îndreptat spre cabinetul de fizică. Am auzit un grup de fete care şuşoteau în spatele meu şi m-am întors din reflex.
Erau patru fete din ultimul an care, când au observat că m-am întors la ele, au încercat să-şi ascundă chicotele şi au amuțit. Cu excepția celei care stătea în fața lor, o fată roşcată care începu să mă analizeze şi să mă privească acuzator.
Am încercat să intru în clasă fără să o iau în seama, dar aceasta a strigat spre mine :

- Gregory nici nu s-ar uita la tine, Amelie!

Am rămas mirată şi nu am spus un cuvânt. Preferam să ignor chestia că toți mă confundau cu o anumită Amelie şi Gregory mi-a spus că e bunica mea... Aşadar am păsit pragul clasei şi am încercat să-mi văd de treaba mea. Am văzut-o pe Amy în bancă un un tip pe care nu-l cunoşteam. Îi zâmbea băiatului şi râdeau amândoi, iar Amy mai roşea din când în când. În penultima bancă stătea Andrew, singur, cu privirea ațintită spre fereastră. M-am apropiat încet de el şi l-am întrebat dacă locul e liber, iar el mi-a răspuns cu un zâmbet şi a dat din cap că da.
M-am aşezat şi clopoțelul a sunat, iar profesoara a intrat grăbită în clasă şi s-a pus la catedră. A început să ne predea lecția şi după vreo cinci miute se auzi uşa deschizându-se şi în pragul ei apăru fata roşcată de mai devreme.
Se scuză de întârziere şi după ce se alese o mustrare din partea profesoarei, alergă grăbită la locul ei din ultima bancă, chiar în spatele nostru.
Un timp, toată clasă era cufundată în linişte, cu excepția profesoarei care tot explica tema cu vocea ei subțire şi puțin pițigăiată. Andrew căscă şi se lăsă spătarul scaunului. Din urmă, veni o şoaptă, pe care nu înțelesem clar. Era fata roşcată, care vorbea ceva cu Andrew. Am încercat să îi ignor şi să mă prefac că nu-i observ, dar după un timp, şoaptele roşcatei enervate mă săturaseră, mai ales că ea şuşotea în cea mai mare parte. În cele din urmă, când eram gata să mă întorc la ea şi să-i spun să facă linişte, un strigăt răsună în toată clasa.

- Daisy, mă laşi te rog ÎN PACE?!

După asta Andrew se alese cu o privire plină de furiei din partea fetei pe care, se pare că o chema Daisy. Oare ce avea ea cu el..?

Restul lecțiilor au trecut destul de repede, şi Andrew părea destul de schimbat. Era rece şi nu părea deloc entuziasmat ca de obicei.
Ieşeam din clasa de istorie, pe care o avusem ultima, alaturi de Amy, când am văzut-o pe Daisy şoptindu-i ceva lui Andrew. De data asta, nu părea furios, ci chiar destul de interesat de ce îi şoptea ea. Amy îmi aruncă o privire care exprima compătimire, şi îşi puse mâna pe umărul meu.

- Nici măcar nu e frumoasă, Clary. Nu îți face griji.

- Ce?! Despre ce vorbeşti?! Nu sunt geloasă, doar că...

- Nu e nimic rău în a fi geloasă, Clary. Recunoaşte, ştiu că eşti!

- Bine, bine! Poate că sunt geloasă un pic, dar nu asta contează. Mi se pare cam suspectă tipa... Cred că e şi ea unul dintre ei. Sau.. ceva de genul.

- La ce te referi?

- La vampiri, desigur!

- Pf.. am şi uitat de asta. De ce nu-l întrebi cine e fufa asta, totuşi? Sunteți cei mai buni prieteni!

- Nu prea ştiu..

- Hei, fetelor. Mergem la o cafenea? Vreau să vă prezint pe cineva. se auzi dintr-o dată glasul său

Părea mult mai fericit decât mai devreme şi ne privea cu speranță. Eu şi Amy ne-am privit nedumerite.

- Ăm... Sigur. am spus eu încercând să schițez un zâmbet.

Amy a râs şi mi-a dat un ghiont, după care am pornit toți trei spre cafenea. Am luat maşina lui Andrew.
Erau doar zece minute până a ajunge la cafenea, şi chiar înainte să ajungem, lui Amy i-a dispărut zâmbetul. Se uita la mine cu compătimire şi se purta de parcă voia să îmi spună ceva care nu avea să mă bucure.
I-am şoptit să-mi spună ce are, iar ea doar a arătat cu degetul spre scaunul din partea dreaptă de la Andrew.
Acolo stătea o poză cu Andrew şi... Daisy.
Amândoi zâmbeau şi păreau să se distreze. Însă cu siguranță poza era mai veche, de când Andrew avea vreo zece ani. Dacă Daisy e atât de importantă pentru el, de ce nu ne-a spus de ea până acum...?

În final am ajuns şi am coborât din mașină. În fața cafenelei stătea Daisy care părea puțin iritată. Când Andrew o văzu, zâmbi inocent şi ne spuse să ne aşezăm la o masă. Am comandat 3 ceaiuri fierbinți pentru mine, Amy şi Andrew, iar Daisy a luat o limonadă cu gheață. Ceea ce, dacă mă întrebai pe mine, era ciudat, pentru că afară era foarte frig şi noi alesesem o masă de pe terasă.

Andrew încercă să înceapă cumva o conversație, însă Daisy îl săgetă cu privirea. Eu și Amy ne priveam una pe alta nedumerite şi recunosc că era o situație destul de tensionată. Într-un final, când băuturile veniseră, Andrew îşi luă inima în dinți şi zise:

- Daisy, ele sunt cele mai bune prietene ale mele, Clary şi Amy.
Fetelor, ea e Daisy, sora mea.

(La media e Daisy.)