"Humans are fragile creatures made up of broken hearts and broken promises, darling."
- Lydia Dragneel.
Se spune că fiecare dintre noi are o poveste despre care nu vrea să vorbească, drept dovadă că a trăit, dar întrebare este: de ce?
De ce ne este...
Se făcuse deja târziu, iar eu încă nu eram gata. Am rămas singură (nici măcar Mokka nu-şi făcuse apariţia) şi cu gândul la acronimul lui Ernine, căci ştiam că îl auzisem undeva... Ştiam că era cunoscut pretutindeni în Fiore, dar n-aş fi crezut vreodată că Er-chan este defapt acea Izusa, dar totuşi ştiam că îmi ascunde ceva de la un timp în coace. Ar fi trebuit să-mi dau seama.
— Oare ce a putut avea în minte?...
M-am întrebat, cu speranţa că voi primi şi un răspuns, dar am rămas doar cu speranţa din păcate, căci nu pot să-mi dau seama ce are, ce ar fi putut avea sau ce ar putea avea în minte. M-am ridicat de pe scaun, punând scrisoarea pe birou, şi am început să-mi masez uşor fruntea, rezumându-mă de birou. Gândurile mele întortocheate provocându-mi dureri de cap pentru că nu sunt în stare să-mi dau seama dacă totul va fi bine sau chiar din contra.
— Doamne...
Am închis ochii preţ de câteva clipe, inspirând adânc, iar la scurt timp am început să-mi fac bagajul, încercând totuşi să mă concentrez pe el şi pe nimic altceva. Aveam de gând să merg singură, – poate doar cu Mokka, – nu vroiam să-i impacientez pe cei din ghildă (pe mama sau, mai rău, pe tata) şi nu vreau să le anunţ nici pe Aris cu Nevera (m-ar fi găsit oricum), – Kaiya şi Haru la rândul lor s-ar fi panicat şi, oricum, mama şi tata mai au doi copii dacă unul nu se mai întoarce, ne?
— Ce gânduri pot să am, Doamne.
Am râs scurt, înghesuind lucrurile pe care le consider eu necesare în rucsac (pe lângă alte sute de mii de nimicuri) şi înainte de a mă şi schimba, ceva... Sau, mai bine spus, cineva îmi intră pe geam în zbor, – Mokka ajungând să se lovească de fereastră. Poate armura e mult prea grea, mi-am spus în gând şi m-am aplecat spre “intrus” cu mâinile încrucişate la piept.
— Ce crezi că faci? l-am întrebat pe Reiki fără nici o reţinere, iar acesta înainte de a-mi răspunde se ridică în picioare şi începu să-şi scarpine ceafa ruşinat din motive evidente. Dacă m-ar fi găsit goală?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Gomene, gomene, se scuză el gesticulând şi îşi întoarse privirea în partea cealaltă exact după ce îmi întâlni ochii sau... nu... — Bastard! am strigat eu nervoasă şi l-am lovit puternic, “roşcatul” căzând pe podea, – pe burtă, – ca un butuc cu mâinile întinse în faţă.
Mi-am acoperit pieptul cu braţele, reuşind să-mi dau seama cu uşurinţă că a devenit roşu din vina mea, –din decolteului meu generos, şi i-am întors spatele pufăind şi roşie în obraji.
— Tch! am pufit scurt şi am intrat în baie imediat după ce mi-am luat hainele de schimb de pe pat. Doar nu era să o fac de faţă cu el.
Am trântit uşa în urma mea şi m-am rezemat de ea respirând greoi pentru că, în primul rând, îmi simt obrajii înfierbântaţi, în flăcări! Îmi e ruşine să mai dau ochii cu el după ce tocmai s-a întâmplat! Am oftat prelung, resemnându-mă, şi m-am schimbat într-o clipă în obişnuitele mele haine.
