Sora cu fratii Park? |editare|

~4~

Orele s-au terminat iar eu ma duc acasa singura, fara JiHyun. Cred ca in 20 de minute voi ajunge , din cate am observat nu e de parte.

Ies pe poarta scolii cu castile in urechi ascultând remix-uri. Toti ceilalți elevi o iau pe langa mine uitandu-se ciudat. Astia chiar nu au mai văzut alta natie de oameni? In fine, nu stau sa imi bat capul cu incultii astia. Maine cica as avea un test la matematică de care se zice ca e unul greu. De abea astept sa vad ce include.
Insa, pana atunci va trebui sa merg acasa, sa fac un proiect la biologie ce trebuia sa il fac cu Oh Ha Ni ,dar cum mi se pare usor am sa-l fac singură si sa-mi vad mama lingusindu-se pe langa mine doar ca sa dea bine in fata noului ei sot.

Ma uit in împrejur si observ ca in apropierea liceului este un parculet foarte dragut si mi se pare asa, pentru ca nu prea vad oameni in el. Chiar un loc linistit la prima vedere. Ma opresc la un magazin unde intru si imi iau o apa plata, ma duc la casa . Ii înmânez sticla vânzătoarei ea spunandu-mi ceva in limba ei. O intreb daca stie engleza si ea tace din gura dandu-mi restul. Halal oameni frate, cum naiba sa nu ştii engleză? Si care profesorul zicea ca voi straluci mai bine aici, cand aici nici macar putina engleză nu se stie.

Ies din magazin si imi continui drumul pana aud cum cineva claxoneaza. Se pare ca si aici se practică prostia asta. Imi continui drumul fara ca macar sa dau importantă claxonului si imi bag castile in urechi. Masina trece pe lângă mine, dar nu cu mult si continua de nenumărate ori sa clansoneze,ma uit si era JiHyun. Iese din masina si vine la mine.

JiHyun: Ce faci? De ce nu m-ai asteptat?

-Nu am chef sa stau cu nimeni. (Raspund rece)

JiHyun: S-a intamplat ceva?

-Nu.Asa imi este firea, ar trebui sa te obişnuieşti!

JiHyun:Nu cred, azi-dimineata pareai ok, sigur ai patit ceva.

-Ma poti lasa? (Spun restit) Pur si simplu nu am chef de nimeni. Cat timp voi sta aici, te rog sa nu ma mai bagi in seama. Nu imi place nimic de aici, nici scoala,nici noua "familie",mama mea ,nimic.Doar vreau sa ma intorc acasa unde nu ma băga nimeni in seama si nimanui nu ii păsa de mine.

JiHyun:Nu stiam ca te deranjează atat de tare prezenta mea si ca esti atat de răutăcioasă. (Spune trist)

-Nu sunt răutăcioasă, doar ca totul se schimba foarte repede, iar eu am fost total pe langa cu comportamentul intr-o familie.

JiHyun: Daca vrei putem discuta, asa poate te vei simţi mai bine. Te inteleg.

- Nimănui nu i-a pasat de mine pana acum si nu vad cum pe tine ce de abea te-am cunoscut te-ar interesa, in plus nu am nevoie de mila cuiva . (Spun si o iau înainte nervoasă)

Deja m-a enervat. El nu stie prin ce am trecut si ce simt. El crede ca ma intelege dar nu o face, sigur a fost printul familiei si ca a primit toată dragostea părinţilor săi. Eu nu am fost asa.

Imi dau rucsacul dupa umar pentru a-mi putea lua bateria externă  si imi scap telefonul pe jos. Imi inchid rucsacul, dau sa ma aplec dupa telefon si il vad pe JiHyun cum il ridica înaintea mea.

JiHyun: Te înţeleg. Nici eu nu am fost tinut in puf de catre familia mea. De cand fratele meu a devenit idol familia si-a atras atentia asupra lui, pe mine excluzandu-ma. In plus eu sunt copilul problemă al familiei, noroc insa cu fratele meu ce le mai aduc aminte de mine. El e singurul ce ma înţelege si care imi acorda atentie chiar daca e plecat.

Spune si imi întinde telefonul eu luandu-l. Tipul chiar pare credibil, dar asta nu înseamnă ca ma voi elibera de sentimente in fata lui. Înaintez iar el vine dupa mine.  Dupa 10 minute de mers in tăcere ma opresc si ma uit la el. 

-Maşina? 

JiHyun:Ii spun fratelui meu sa o ia cand va veni la cina de diseară. 

-Cină? (Spun curioasa, dar fara sa se vada asta pe chipul meu)

JiHyun:Da, vom merge la nu stiu ce restaurant, mama ta va găti.

Cand il aud bufnesc in ras scurt.  Mama nu găteşte, cel puţin noua nu ne gătea .  De cate ori aveam cina in familie ea comanda, nici nu cred ca stie ce e ala gătit.

-Vreti sa muriți? Nu stie sa gătească. (Spun începând sa merg)

JiHyun:Ne-a mai gatit.  O face destul de bine.

Asta m-a lasat cu gura cască, adica ea pur si simplu nu voia sa ne gătească nu pentru ca nu stia, ci pentru ca nu voia.  Asta ma face sa mai adaug un motiv pentru care sa o urăsc. 

JiHyun:Se pare ca nu o stii atat de bine pe mama ta. (Spune zâmbind)

-Nici nu imi doresc, daca incerc sa o cunosc, o sa-mi dovedesc ca e si mai rea decat o cred acum.

JiHyun:De ce o urăşti atat de mult pe mama ta? 

Spune, dar imediat este asaltat de niste fete.  Eu ma uit la el surprinsă timp de câteva secunde si înaintez auzindu-l pe el cum ma striga sa il aştept.  Ah...ma enervează.  Ma opresc si ma uit la el.  Astept cateva momente dupa care ma duc nervoasa la ei.

-Dragele mele, daca nu va puteti tine hormonii in frâu duceţi-vă la cineva sa va ajute! (Spun uitandu-ma cu o fata neutră)

Imediat ce mă vad se uita urat la mine, iar JiHyun ramane uimit.

X:Cine esti tu ?

-Nu cred ca e nevoie sa stii, cum nici nu cred ca e nevoie sa incepeti sa călăriti un om pe stradă. 

Ele incep a se strâmbă pentru ca nu au înţeles ce am spus in ultima parte , atunci JiHyun incepe a vorbi in limba lor explicându-le. Plec de acolo si JiHyun in spatele meu.

JiHyun:  Ai fost cam rea.  (Spune zâmbind)

-Nu cred, asta e adevărul.

JiHyun:Uuu...periculoasă! Imi place! (Spune tot zambind)

-Tu zambesti mereu?

JiHyun:Nu, nu cred.  Oricum, nu mi-ai răspuns la întrebare.

-Nu cred ca ar trebui sa te intereseze.

JiHyun:Nu te poti increde in mine?

-Pot, dar nu vreau!

JiHyun:Atunci de ce nu vrei?

-Nu vreau sa ma deschid in fata nimănui pentru ca asa ar vedea ce persoană sunt.  Nu sunt genul de persoană pe care vrei sa o ai langa tine.  In plus rănesc oameni cu comportamentul meu.

JiHyun: Esti sigura?  Eu te vad o persoana foarte buna ,dar care are de suferit din cauza unui incident din trecut.  Vreau sa-mi spui totul legat de tine ca sa-mi pot dovedi ca esti persoana pe care o cred. 

O spune serios, se vede pe fata lui.  Ma face sa am încredere in el.  De cand l-am cunoscut mi-a tot dat senzaţia asta.  Pare serios, chiar foarte, fara zâmbet,fara ochii ce insinuează o gluma. 
Ma opresc si ma uit lung la el, oprindu-se si el. Chiar nu stiu ce sa fac.  Sa ii spun totul sau nu?  Daca i-as spune totul asta ar însemna sa am incredere in el că nu va spune nimănui si că nu mă va trăda, dar daca nu i-as spune m-ar bate mereu la cap sa o fac. Ok, dupa cum vad ca stau lucrurile, mai mult imi convine sa ii spun pentru ca la rugăminţile lui viitoare ,sigur ii voi spune.  Ori ca o fac acum, ori ca o fac mai încolo e tot aia.

- Inainte de toate vreau doar sa stiu daca ma vei crede si daca ma vei înţelege.  Si vreau  sa stii ca nu-mi plac oamenii mincinoși, prefăcuţi si lași.  Eu sunt o laşa si ma urăsc.

El da din cap si imi face semn ca pot continua. 

Nu am spus ca voi mai posta inca un capitol in seara aceasta, dar cum am ajuns deja sa am 10 capitole ca ciorne am zis ca nu strica daca dau un bonus si voi posta doua capitole într-o seară. :]]]]]] Sper sa va placă!  Noapte buna!  💖