Sora cu fratii Park? |editare|

~9~

Lumina puternica a zilei ma trezeşte ceea ce ma face sa ma ridic in şezut. Simt cum obrajii imi sunt plini de  dârele lacrimilor ce mi-au curs, lacrimilor sărate care s-au uscat in timp ce curgeau.  Ma ridic din pat si merg in baie ca sa-mi fac dus. 
Ies si imi scot uniforma pe pat ca sa fie pregătită. Ma machiez si imi pun cărţile in rucsac.  Dupa 10 minute,ma imbrac si cobor jos prntru ca ceasul arăta deja ora 7:20 .

Jos ii gasesc pe JiHyun si pe gandac mâncând. Trec pe langa ei, il salut pe JiHyun si ma aşez pe canapea.

JiHyun:Nu mănânci?

-Nu. 

JiHyun:Atunci sa mergem ca am terminat. 

Dau din cap aprobator si ma ridic dupa  canapea. 

JiHyun:Pa hyung!

Jimin:Pa, pa Livia! (Spune dar nu-l bag in seama si ies afară)

Urc in maşina iar JiHyun urcând langa mine ma întreabă ce am păţit răspunzându-i că nimic. 

Restul zilei trece destul de uşor ,fără deranjari sau alte chestii.  Ajung acasă si imi iau caietul adormind după ce sfarsesc  un desen.

JIMIN

-Chiar nu stiu cu ce am greşit, daca i-am zis mamei sale ce a patit . N-am facut nimic rău, nu-i asa hyung?

Jin:Ai dreptate, dar tot ai greşit undeva de e atat de supărată.

V:Nu stiu de ce te tot ambalezi, tu ziceai ca e rea cu toata lumea.  De ce te aştepţi sa fie altfel cu tine?

-Pentru ca vreau sa aiba incredere in mine si sa ma cunoască cu adevărat.  Cu JiHyun se înţelege destul de bine. 

Jungkook:Daca zici ca a reacţionat asa doar pentru ca i-ai zis mamei ei de ce a patit, înseamnă ca e arţăgoasă rău.

-Nu mai spune asta! Sigur pe ea a deranjat-o ceva.  Pana sa plece mi-a spus ca nu suporta pe nimeni si nimic din casa , mai ales pe mama ei. 

Namjoon:Înseamnă ca are ceva cu mama ei, incearca sa afli si sa o înţelegi. 

-Nu e atat de uşor, nici nu vorbeşte cu mine. 

Jungkook:Atunci încearcă cu smecheriile tale. 

-Ah...mai taci Jungkook, mai mult ma enervezi!  Cu ce ar putea ajuta asta acum? 

Jungkook:Frate...bate-ti joc de ea cum faceai si in liceu.  Ameteste-o, fa-o sa se indragosteasca de tine si dupa ii zici pa. 

-Tu te auzi?  Cum sa fac asta? 

V:Jungkook ,încetează!  Se pare ca el chiar tine la ea.  (Spune zâmbind)

-Poate nu ma credeţi, dar chiar simt ca e specială,nu e ca celelalte.  Cand ma uit la ea imi dau seama ca suferă si ca are o inima foarte buna, dar sta închisă in ea. 

Namjoon:Se pare ca te-ai indragostit. 

Jin:Nimic împotriva, dar de viitoarea sora?

-Asta nu e o piedică.  (Spun si ma ridic ca sa incepem antrenamentul)

______________________

Ajung acasa pe la 20:30 si dau sa urc scările dar o vad pe Livia ca le coboară.  Ma uit la ea si dau sa o prind de mana cand trece pe langa mine dar ma opresc.  A zis ca nu vrea s-o mai deranjez, nu vreau asta....ar trebui sa las timpul sa-si faca treaba?  Dar nu am cum, simt ca daca nu fac ceva nu ma va ajuta cu nimic timpul. 

_________________________

A trecut o săptămână de la discuţia iritantă ce am avut-o cu Livia, o săptămână de cand nu i-am mai zis nimic.  In toată această săptămână m-am gandit cum sa o fac sa ma asculte.  Daca as intreba-o ce are cu mine ,sigur mi-ar răspunde cu acelasi lucru ca data trecută.

E sâmbătă si vin de la un interviu de la un post radio.  Dupa ce am stat putin cu băieții de vorbă, am plecat acasă.  Din cate stiu, tata cu Sara sunt plecati din tara, se întorc de abea miercuri, iar JiHyun cu ei.  Livia sigur e acasă, cred ca asta e momentul potrivit sa vorbim. 

Parchez maşina in garaj si intru in casă.  Urc sus si bat la usa Liviei, nu-mi răspunde dar se aude galagie dinăuntru.  Mai bat odată,dar mai tare si imediat mi se deschide. 

Livia:Ce vrei?

-Putem vorbi?

Livia:Nu am ce vorbi cu tine.

-Ba da ai! (Spun si intru cu forţa inchizand usa in urma mea)

Livia:Ce faci?  Iesi din cameră! (Spune si ma împinge catre uşa)

-Încetează! Tot ce vreau este sa vorbim. 

Livia:Si daca nu vreau sa o fac? (Spune si isi baga căştile in urechi)

Ii iau castile din urechi si o trântesc in pat semn ca trebuie sa ma asculte. Ea rămând şocată.

-Ascultă! Ma simt vinovat, nu stiu cu ce ti-am greşit de la prima vedere sau cu faptul ca i-am spus mamei tale de ce ai patit.  Nu înţeleg ce am putut sa-ti fac de esti asa cu mine.  De cand te-am vazut mi-am dat seama ca esti o fata buna, dar care suferă si care se inchide in ea.  Vreau sa stiu ce ai  ca sa te pot ajuta!

LIVIA

Gândacul a venit la mine in cameră si m-a trântit nervos in pat.  Ma enerveaza ca el crede ca ştie tot si ca ma poate ajuta, ca ma poate înţelege. 

-Ai gresit cu faptul ca i-ai spus mamei de ce am păţit, chiar foarte tare.  Ce şti tu? (Spun si ma ridic de pe pat nervoasă) Nu spune ca ma cunosti pentru ca nu e asa deloc!  Nu sunt buna , sunt cea mai mare greseala de pe pamantul asta, ok?  Nu merit sa am pe nimeni langa mine.

Spun dar imediat imi dau lacrimile de la nervii ce mi-i i-a provocat prostul asta.

Jimin:Nu esti o greşeală!  Cine ti-a spus asta merită omorât! (Spune tipand)

-Pleacă!  Te rog ,fa-o!

El se uita la mine nemiscat . Nu inteleg ce vrea de la mine, nu are de ce sa ma cunoască si nu are de ce sa stea lângă o stricată ca mine.  Cu cine vorbesc,  cu cine stau, ce fac, ce voi face, ce voi spune,  totul e gresit, chiar  eu sunt o greseala, ceva ce nu ar trebui sa traiasca.  Fac umbra pamantului de geaba.   M-am saturat de tot si de toate.  Vreau doar ca toate chestiile astea sa se termine.

El pleacă din camera, iar eu ma asez pe pat plângând.  Ma urasc ca am putut sa plang in fata lui.  Trebuia sa ma abţin.
 Dau sa ma ridic de pe pat iar gândacul intra dintr-o dată in cameră cuprinzandu-mi fata cu mâinile  sale si ma sărută.  Ma trânteşte de perete si continua cu sarutul.  Încerc sa ma împotrivesc dar nu reuşesc . Corpul nu receptiona cu poruncile creierului, cu toate ca simţeam ca inima mi se încălzeşte si imi arăta ca tot ce se întâmplă este bun, voiam sa ma înlătur.

Ce parere aveti despre acest capitol?