Sora cu fratii Park? |editare|

~31~

"Crezi ca-mi mai poţi da o şansă? (Spuse el cu o voce slabă)"
"Pentru? "
"Sa ne iubim din nou cum o făceam înainte. (Mana mea era între ale lui)"
"Ai un copil, al tau sau nu, el iti spune tată! "

Acestea au fost replicile ce ni le-am spus acum doua zile dupa tot ce am aflat de la Oh Ha Ni si JiHyun.  S-a întâmplat cand ne-am întânit la petrecerea de semnarea a contractului pe terasa restaurantului. 
Este marţi seară si sunt la hotel, in apartament.  Imi beau ceaiul ce ma linişteşte si ma uit pe niste acte ce ar trebui revizuite pentru săptămâna viitoare.  Aud soneria ceea ce ma face curioasă in legatura cu cine ar putea fii.  Imi iau halatul de mătase pe mine si deschid.  De partea cealată a usii era Jimin.  Cel mai probabil băut.  Arăta groaznic, hainele şifonate si mirosul de alcool ce duhnea pe langa el, ochii roşii ,parul dezordonat si el obosit. 

-De ce ai venit?

Jimin:Putem vorbi?

-Mergem jos la bar. Aşteaptă sa ma schimb! (Spun, dar el intra brusc in apartament fara sa mai spuna nimic)

Inchid usa si il urmez sa vad unde se duce.  Se aseaza pe fotoliul de langa geamul cu priveliştea splendidă si se freacă la ochi semn ca-l dor. 

-De ce ai intrat?  Ti-am zis sa astepti pana ma schimb, doar nu vrei sa o fac aici cu tine.  Iesi afară..

Jimin:Nu e ca si cum nu te-as fi mai vazut goală. (Spune rânjind revenindu-si la fata de om serios si trist)

-Nu fii porc!

Spun, dar nu bine ca el se năpusteşte peste mine lipindu-ma de perete.  Ma speriasem încât inima imi batea si nu numai din cauza sperieturii, ci si din cauza apropierei lui de mine cat si de distanta mica ce era intre buzele noastre. Imi pun mana pe pieptul lui impingandu-l incet, dar el imi ia mana si mi-o tine sus pe perete.  Da sa ma sărute dar întorc capul. 

-Sunt multe femei cu care iti poti satisface plăcerile. (Spun iar el se îndepărtează de mine si pleacă nervos)

Rămân singură ceea ce ma întristează.  Ma bucur de prezenta lui câteodată si nu stiu exact de ce.  Adica..nu m-ar deranja daca nu ne-am întâlni, dar daca o facem imi e greu sa-l vad ca nu-i mai simt prezenta.  E un sentiment ciudat pe care nici macar eu nu-l inteleg. 
Ma bag in pat si adorm fara alte gânduri.

___________________

Sunt la o cafenea cu Jimin.  Am acceptat sa ma întâlnesc cu el pentru ca ma simteam vinovata pentru ce i-am spus seara trecută si dupa ce am aflat acele lucruri de la JiHyun si Oh Ha Ni.  Momentan nici eu, dar nici el nu scoatem nici un cuvant.  Nu stiu de ce mi-a zis sa ne întâlnim daca el nici macar nu scoate un cuvânt.  Daca n-o va face, eu voi pleca, nu-mi voi pierde timpul astfel. 
Termin de luat o gura din cafea si imi indrept privirea catre el. 

-Jimin, daca n-ai nimic sa-mi spui,eu voi pleca. 

Jimin:Nu!  Imi e greu sa vorbesc stiind ca tu nu ma vei crede. 

-Jimin, gandeste-te si tu ce e in sufletul meu.  E totul sfărâmat.  Tu nu stii ce rău mi-ai facut prin ceea ce ai făcut.  Am simţit în momentul acela ca eu am fost doar o marioneta in viaţa ta, ca ti-ai bătut joc. 

Jimin:Stiu, dar crede-ma ca nu e asa deloc.  Toate cuvintele pe care ti le-am spus si pe care ti le spun sunt adevărate . Tu crezi ca eu nu am suferit?  Nu dormeam noptile stiind ca nu esti langa mine.  Am vrut sa divortez de Seulgi, dar am aflat atunci ca ea este însărcinată, iar cum stiam ca cu mine nu ar putea avea un copil am acceptat asta pentru ca eu picam prost in toata chestia cu ea. 

-Jimin, ai fost egoist. 

Jimin:Daca tot ce trebuie sa fac este sa scap de Seulgi si de cel mic ca sa fim din nou împreună asta voi face.  (Încearcă sa ma convingă, prinzandu-mi mana in a lui)

-Tu te auzi?( spun si imi iau mâna)  Copilul ala iti spune tata, iar tu vrei sa scapi de el?  Si curajul sa-mi spui tocmai mie asta?  Care aproape toată copilaria mea am trait-o fara un părinte?  Tu nu stii ce greu este sa simti dorul unui tată, ca este sau nu tatăl tău.

Jimin:Nu am vrut sa zic asta... (Spune parandu-i rău de tot ce a zis)

-Ba da, asta ai vrut sa zici! Acel copil nu are nici o vina.   Nu vreau sa stric viaţa unui copil. 

Jimin:Atunci cu noi cum rămâne?

-Noi nu mai suntem de mult.  Înţelege te rog.  Eu am inteles asta de mult, chiar daca imi e greu si acum.  Trebuie, e mai bine asa!

Jimin: De ce iti place sa suferi?  Vrei sa îmbătrânim ca si prietenii cărora nu le mai pasa unul de celalat?

-Daca e o relatie pe care trebuie sa o ascunzi si de cei apropiaţi atunci da, e mai bine sa nu avem nici o relaţie.  Nu vreau o relaţie clădită pe minciuni fata de familie. 

Jimin:Poate ca sunt egoist, dar poate ca si restul au fost egoişti cand mi-au luat fericirea! (Spune si pleacă)

Ah...de ce trebuie sa avem momente din acestea cu discuţii astfel ? Nu puteam fii si noi un cuplu normal si sa nu avem doar grijile minime si tipice ale unui cuplu? Ma ridic de la masă si observ ca Jimin si-a scăpat o carte de vizită de la un anumit detectiv.  O privesc, citesc informaţiile de pe ea si imi bag numarul de telefon ce era trecut acolo. Privesc cartea de vizită pe partea cealaltă si vad ca e scris o adresa cu o data si ora la care Jimin ar trebui sa fie acolo.  Pun cartea de vizita in geantă si urc in maşina. 
Sunt curioasă in legătură cu asta, chiar foarte curioasă. Ziua întâlnirii lui Jimin cu acest detectiv era azi la ora 17,într-un apartament dintr-un hotel.  Pornesc maşina si pornesc catre acel hôtel.  Urc la etajul scris si ma opresc la usa apartamentului in care ar trebui sa se afle cei doi.  Pun mana pe clanţă si apas încet, era deschisă.  Perfect!  Deschid usa si intru incet si fara zgomote. Cei doi erau in living si vorbeau. Rămân pe micul hol ce ducea spre bucătărie si drept in fata spre living ascultand sa vad ce spun. 

Detectiv:Copilul sigur nu e al dumneavoastra,de pare ca doamna Seulgi a fost la un anumit vechi prieten cu care a avut o relatie in tinereţe.  Am vorbit cu acel om si a spus ca înainte sa afle ca e logodita cu dumneavoastră au facut dragoste dupa care ea a plecat a doua zi de dimineaţă fara sa-i mai spuna nimic.  Sigur acel copil este al lui.  Dupa ce vor ajunge testele ADN, vom afla sigur. 

Jimin:Ok, deci tot ce trebuie sa fac este sa astept acele rezultate. (Se învârte prin încăpere părând mai mult decât nerăbdător si se întoarce catre detectiv)  Am vorbit si cu avocatul meu si a spus ca voi scăpa de ea odată ce voi avea dovada ca cel mic nu este copilul meu. 

Detectiv:Dar ce veți face dupa? 

Vorbesc atat de încet.  Doamne, parca zici ca vorbesc si astia din canal.  Decid sa ma aproprii dar ma lovesc de ceva.  Se aude cat de cat tare iar atunci cei doi sunt distraşi de zgomotul provocat de mine încetând sa mai discute. Ma bag repede în bucătărie auzindu-l pe Jimin ca ii spune acelui om sa plece ca de aici nu mai e treaba lui.  Omul acela părăseşte apartamentul iar eu rămân acolo sperând ca va pleca si Jimin.  Ii aud pasii apropriindu-se de mine văzându-l cum se îndreaptă spre usa . Imi trece îmediat prin minte gândul ca am scapat, ca va pleca,dar vad ca el de fapt incuie uşa si isi bagă cheia in buzunar. Se întoarce si intra în bucătărie.  Ma vede si zâmbeşte cald.

Jimin:Bina ziua domnisoara!  Va pot ajuta cu ceva?

Ha, asta da surpiză, nu?  Am zis ca va dau maine capitolul, dar vi-l dau tot acum.  :))) Sper ca sunteti multumiti si de acest capitol.  Va pup, dragilor! 💋