Sora cu fratii Park? |editare|

~14~

A trecut o luna de la întâmplarea de a ma sinucide.  Totul a fost cam iesit din comun săptămânile astea pentru ca am început sa ma înţeleg chiar foarte bine cu Jimin.  E un băiat atat de dulce si sentimental,copilăros dar tot odata si matur ,adica total diferit de cum il credeam.  Pot spune ca mi-a mai dispărut din frica de a sta pe lângă el doar sa nu se intample chestii ce nu-si au rostul. 
JiHyun si-a facut o iubita si pe cine credeți, pe Hye Rim.  Nu stiu exact ce a văzut la ea, dar nu sunt in stare sa-i judec plăcerile si alegerile.
Cum azi e vineri m-am gândit ca cel mai potrivit lucru pe care sa-l fac maine este sa lenevesc, fiind si ziua mea de naştere,ziua in care voi împlini 18 ani.  Astept ziua asta de mult, e ziua in care voi putea pleca fara ca măcar mama sa mi se opună deciziilor.  Chiar daca am aşteptat ziua asta cu multa nerăbdare si stiu ca voi fi pregătită pentru plecarea acasă sau la tatăl meu, ceva ma opreşte,ceva imi spune ca daca voi rămâne imi va fi mai bine, pentru ca daca voi pleca voi pierde ceva preţios,dar nu voi baga asta in seamă pentru ca sigur  va fi rau, mai ales la ce realatie am cu viata. 
Acum sunt inca la şcoala, mai am de aşteptat pana sa ajung acasa si sa ma pun pe citit sau desenat. Chiar daca in viata mea au avut loc mici schimbări ,ea tot rămâne cu clipele monotone in cate s-a învăţat. 

Sunt in ora de chimie, plictisita la maxim.  Astept  sa se scurga si ultimile 5 minute din ora ca sa pot merge acasă pentru ca e ultima oră. 
Dupa ce trec cele 5 minute si profesorul iese din sală JiHyun intra în clasă venind catre mine sa-mi spuna ceva, dar este întrerupt de către Hye Rim care il saruta imediat ce apare in fata lui. Cat de nesimţita poate fii fata asta? 
Oh Ha Ni se uita la mine semn ca e scârbită iar eu ii dau din cap ca are dreptate. 

HyeRim:Ce faci puişor? 

JiHyun:Bine, tu? 

HyeRim:Bine, plecăm? 

JiHyun:Sigur!  

Cred ca a uitat sa-mi spuna ce voia.  Nici nu-l intreb pentru ca nu vreau sa-i vad înpreună ,asa.Plec inaintea lor cu Oh Ha Ni in urma mea.  Se pare ca ea sta in acelasi cartier cu noi, dar nu am stiut.  Bine...nici nu mi-a păsat, nu ca acum da, dar ca fapt divers. 
Iesind din curtea şcolii si mergând cu ea imi pune mana pe braț si ma opresc. 

HaNi:Stiu ca poate par enervantă in sinea ta, dar imi place ca in sfarsit am o prietenă. 

Stiu despre ea ca nu mai are prieteni. A fost trădată de prietena ei cea mai buna, dar asta nu m-a facut pana acum sa ma comport normal cu ea.  Am tot refuzat-o si ignorat-o la multe chestii si cred ca asta poate lua sfârşit aici.  Nu e cinstit fata de ea sa ma creadă prietenă, iar eu nici macar sa nu o bag in seamă de multe ori. 

-Suntem prietene. (Spun uitându-mă la ea neutru dupa înaintând)

O privesc cu coada ochiului cum zâmbeşte si cum pare ca se bucura ca am spus ce am spus, iar asta ma amuză. 

__________________________

Este sâmbătă si ma simt foarte obosită pentru ca am stat aproape toata noaptea sa fac un desen.  De fapt, am vrut sa fac un desen, dar mi-a iesit portret si mi-a iesit portretul lui Jimin.  Stiu, ciudat!  Nu va vedea nimeni acest desen, mai bine l-as rupe cat de curând din caiet.  Nu stiu ce a fost in capul meu de l-am făcut. 

Portret 👇