Just a princess

Capitolul 1

DEBORAH POV
"Domnișoară Jackson sunteti invitata la balul anual, pe data de 24 mai la ora 20:00 pentru a va întâlni stăpânul.
Balul v-a fi unul mascat, va asteptam dmcu drag.
Cu stima, Secretarul regal Charles Brown"
De la acea blestemata scrisoare a inceput totul. Acum trei zile la usa mea si-a facut aparitia un plic negru, cu acvila regală. Stiam deja ce inseamna. Daca am plans? Normal. Daca inca o fac? Normal...ca nu. Eu sunt o fire mai logica, de ce sa plang, de ce sa imi plang de mila? Oricum asta nu o sa rezolve nimic. Azi este ziua in care o sa imi inceapa calvarul.
-Foc. Soptesc îngândurata, mana mea emana imediat o flacăra maricica si o minge de hartie imi este aruncată in flacăra, aceasta facandu-se doar scrum. Imi dau ochii peste cap si imi strang mana in pumn zambindu-i dulce doicii mele.
-Debbi, ti-am zis sa nu te mai joci cu focul. Daca te vede cineva? Sopteste panicata doica si eu imi limitez zambetul. Vrajitoarele sunt considerate un pericol, niste jigodii si corcituri ai naturii. Oamenii, vampiri si potaile alea de vârcolaci ne taie capul apoi ne ard pe rug. Doar lacuitoarele au voie sa trăiască. Eu sunt pe jumate om, jumate vrajitoare. Pot manui focul si...cam atât din cate stiu.
-Astăzi voi deveni o sclava...macar sa fiu una de vita regala. Ma duc sa ma pregatesc. Spun cu amar si o imbratisez strans pe cea care m-a crescut. Din cate stiu sunt orfană, tatăl meu a murit la 2 ani dupa nasterea mea iar mama in timpul nașterii mele. De atunci sunt in grija lui Mellinda, este mama de care nu am avut parte. Intru in camaruta mea, iar apoi in baie. Ma răsfăț in apa fierbinte cu uleiuri parfumate si ma gandesc daca nu cumva asta o sa fie singura mea baie de acest gen.
Ajung in fata oglinzi dulapului, doar într-un halat si imi trec mana prin buclele dese si crete de culoare maronie. Ma uit la ceasul rosu de pe noptiera si imi mușc buza cand vad 18:30, trebuie sa grăbesc. In jumatate de ora mi-am îndreptat parul si m-am machiat, pe buze am un ruj rosu deschis, un machiaj simplu si întunecat, iar pe obraji si frunte niste fond de ten.
Ma imbrac cu rochia dantelata, pana deasupra genunchilor. Materialul negru se mulează pe mine si zambesc mulțumită de razultat. Imi pun nu in ultimul rand masca neagra si cobor.
-De ce esti asa zâmbitoare? Intreaba uimita si încruntată doica si eu zambesc in continuare.
-Pentru ca s-ar putea sa fiu ultima zi in care zambesc, in seara asta o sa ma distrez, daca ei se distrează, eu de ce sa nu o fac? Ea se uita cu caldura la mine si ma imbratiseaza cu grija sa nu imi strice ținută sau machiajul. Cand se îndepărtează observ un colier la gâtul meu.
-Sa nu iti dai jos acest colier orice ar fi,iti ascunde toate detaliile supranaturale legate de tine. Te protejează, într-un caz extrem, in cel mai extrem caz, sa ti-l dai jos si sa il spargi. Dar doar atunci. Eu aprob si mângâi colierul cu un diamant mov. Este superb, un claxon ma anunța ca soferul meu spre iad a ajuns si ies pe usa.
-Te iubesc.Imi spune inainte sa ies pe poarta.
-Si eu te iubesc. Ma rastesc inainte sa intru in masina. Aerul dinăuntru este rece, la fel ca privirea vampirului care conduce.