Just a princess

Capitolul 7

Deborah :
-Oh, si cand sora mea a aflat ca voi lucra la palat, parca a întinerit cu doua sute se ani. Nu ii venea sa creada. Spune amuzat Charles, eu chicotind. Se pare ca nu este rau deloc, mai ales cand te întinzi la vorba cu el asa cum am facut-o eu. Metaforele ce nu prea par metaforele despre vampiri au devenit hilare la un moment dat si chiar nu ma simt prost ca sunt om. Un clopot puternic sa aude si barbatul de langa mine mărește ochii alarmat.
-Suntem atacați. Spune uluit si eu tip un "ce" socata de cuvintele lui. -Varcolacii izgoniti ne ataca in fiecare saptamana si eu am uitat complet de asta. Trebuie sa mergi in camera ta si sa te inchizi acolo. Stai departe de geamuri, si nu iesi din încăpere. Atitudinea relaxata a dispărut, una profesională si panicata luandu-i locul. In mai putin de cinci secunde sunt in fata camerei mele si lasata singura

-Unde dracu ai fost? Exact la tanct, asa zisul meu stăpân apare furios la culme si alarmat.
-La bucatarie. Am mancat. Spun degajata si el isi încordează maxilarul. Nu are timp de mine acum. Sunt sigura de asta.
-Te baricadezi in camera si nu dai drumul la nimeni. Spune el si ma împinge in camera mea încruntat. Imi dau ochii peste cap si il aprob, incuind camera chiar atunci pe loc. Ma intorc spre ferestrele de doi metri si plescai resemnată.
-Sigur voi fi in siguranta aici. Plescai si imi dau iar ochii peste cap. Arunc o privire spre oglinda aparent supranaturală de pe masa si ma uit teatral stanga dreapta sa vad daca nu cumva ma pândește cineva. Ma apropii cu pasi mari de ea si ma pozitionez in fata ei. La fel ca prima data, ating usor ceea ce ar trebui sa fie sticla insa acelasi flux de energie se răzgândește pe ea. Buricele degetelor trec pe partea cealalta si pot simti un curent de aer rece. Imi fac curaj si toata mana mea, pana la cot, trece prin oglinda. Nu simt nici frica, nu mai simt răceală, ma simt...relaxata. Un zgomot puternic se aude urmat de un urlat infiorator si imi scot mana de acolo indreptandu-ma spre usa. Pun mana pe clanta dar intepenesc. Geamul se sparge brutal de asurzitor in spatele meu si ma intorc de urgenta, camera fiind umplută de trei maraieli groaznice. Oh, la dracu.

-Cuminte cuțu. Imi îndoi genunchii si întind mainile in fata sperand ca o sa functioneze dar nu prea merge, cred ca are un efect invers de fapt. Unul din cei trei sare spre mine si ma ghemuiesc la pamant ridicand palma. Un schelait se aude si focul ce imi iese din palme este...mai viu ca niciodata si de culoare roz. Cadavrul varcolacului cade la pamant iar ceilalti doi se aseaza pe jos cu capetele plecate. Usa se deschide si ma darama, chiar langa cadavrul varcolacului. Regina se uita panicata la mine si răsuflă ușurată cand vede ca nu am pățit nimic. Se uita in spatele meu si se încruntă.
-La naiba, aia sunt martori. Si acum stiu cine esti...Spune regina si cei doi incep sa schelaie.
-Cine sunt? Adica? Intreb confuza si ea doar le arunca o privire celor doi. Se apropie de ei ridicand mana dar strig inainte sa se comita inca o catastrofa de proporții mari.
-Stai. Nu ii omora. O rog indirect si ea se uita confuza la mine
-Stiu ca ai puteri. Spune ea revoltata. Ma uit la cei doi vârcolaci, unul cu ochii galbeni si unul cu ochii albastri, amândoi cu privirea in jos.
-Ai spus sa fiu tratata ca o prințesă. O prințesă are nevoie de servitori. Lasa-i sa fie servitorii mei, o sa imi fie supusi si nu o sa scoata niciun cuvant fara voia mea.

-Cum Dumnezeu sa aiba o servitoare, servitori? Putin mai tarziu, in camera mea este o intreaga hărmălaie. Colton tipa furios, eu stau si ma uit, varcolacii s-au dus sa se transforme in oameni iar regina incearca din rasputeri sa isi calmeze fiul.
-Am spus sa fie tratata ca o prințesă asa o sa fie. Are sclavii ei si gata. Spune prompt regina
-Dar totusi, doi vârcolaci? Se revolta din nou ca un copil răsfățat si eu il fixez cu privirea. Nu știu de ce reactioneaza asa ca sunt vârcolaci sau ca sunt sclavii mei. Usa se deschide si intra o pereche de gemeni, chipeși, n-am ce sa spun. Cred ca ne vom intelege bine.