Deborah POV
Inghit in sec dar sunt de acord cu ea. Nu sunt in pozitia pentru a putea sa o refuz.
-Nu aici, haide. Merg in dreapta ei, spre camerele noastre dar intram in a ei. Se intoarce si inchide usa cat mai bine posibil. Zambetul straniu cu care se intoarce ma panichează mai tare decat sunt deja, imi umezesc buzele uscate si incerc din rasputeri sa ma pastrez calmă. Esti asa de frumoasa Deborah. Spune ea visatoarea si imi da o șuviță de par dupa ureche. Și asa de puternică. Mult mai puternică decât mine. Mainile imi sunt puse in ale ei si eu zambesc mult mai calma ca la inceput. Probabil te-am bagat in seama, tot ce pot sa iti spun momentan este ca eu te cunosc foarte bine, stiu de abilitațile tale pentru ca...le am si eu. Știe si Colton de toate astea dar nu și de tine, sau ca te cunosc. Ai crescut asa de mare si de frumos...Mellinda...ce face? La auzul numelui doicii mele lărgesc ochii. Toate aceste informații ma surprind si confuzia este de o mie de ori mai mare.
-Nu știu. Abia acum imi dau seama ca eu nu mai stiu absolut nimic de ea. Regina ofteaza si se uita cu compasiune in ochii mei.
-O sa incerc sa iau legatura cu ea cat mai curand. Asculta-ma, nu putem sta prea mult aici, o sa iasa bănuieli, e important ca nimeni sa nu afle ca te știu, și nimeni sa nu afle de puterile noastre. Numai Colton știe si stie doar si doar de ale mele. Nu trebuie sa dai de bănuit nimic. Daca ti se intampla ceva rau sau bizar, vii imediat la mine, ai inteles? Nici nu stiu ce as putea sa fac, decat sa aprob. Sunt data la propriu afara din camera si imi abtin instinctul de a face cruce...cu stânga.Imi este familiară, foarte familiară. Tata a fost un simplu om, mama...nu știu nimic despre mama mea, inafara de modul in care a murit și ca a fost femeie. Poate regina este o cunoștință de a ei, poate ia fost slujitoare sau...prietenă. Din spusele lui Mellinda, tata era vânător si contabil in acelasi timp, ambele fiind plăceri de ale lui. Deci numai din partea mamei m-ar putea cunoaste regina. Mintea mea este in ceață. Mai intai momentul cu colierul, apoi cel cu crema, acum cu puterile, incet - incet secretul meu, nu mai este secret. Oftez si imi pun mana pe stomac, nu am mancat de ceva timp, iar organismul este deacord cu mine.
Fixez usa cu privirea mea si nu stiu cat de bine ar fi sa ies dupa cele întâmplate pe ușă. Dar...foamea e foame, nu pot sa sta mor de foame.
-Ce o fi, o fi. Spun pentru mine si ies pe ușă. Același hol gol, același întuneric straniu, iar eu m-am pierdut cu totul de data asta. Imi lipesc spatele de perete si ma uit la toate tablourile din jurul meu. Fac câțiva pasi in fata, apropiindu-ma de un tablou cu familia regală. Fostii regi, Colton și inca un copilaș in bratele reginei. Toți sunt fericiti. Colton avea cam 5 ani si mai ca radea in poză, regina zambea larg exact ca soțul ei, dar fața copilului nou nascut nu este descoperită. Sta acoperit într-o patura neagra, in bratele mamei lui.
-Aceasta e familia regală. O voce groasă sparge linistea castelului si ma uit la barbatul de langa mine cu o privire de "hai nu ma înnebuni". Regii anteriori, regele, si prințesa lor neprețuită. Acum aproximativ 17 ani, mai mult sau mai puțin, a fost dat un atac asupra castelului. Regele a fost rănit grav, regina a fost ascunsă cu regele Colton iar prințesa...a fost pur si simplu de negăsit. A fost cautata ani la randul, varcolacii au venit in principal dupa ea, motivul fiind necunoscut. Nu a apucat sa i se dea un nume, toata lumea a constat ca a fost omorata, deci toata lumea o consideră moarta. Era un copil frumos, foarte frumos si exagerat de special. Regele a murit la putin timp dupa aceea din cauza ranei, iar regina cu regele Colton s-au resemnat. Nimeni nu vrea sa discute despre asta,a trecut mult prea mult timp dar rănile din interiorul lor nu au prins inca coajă. Atentă la fiecare cuvant din povestea anonimului, nici macar nu mi-am dat seama ca ma holbam in draci la tabloul ăla.
-Wow. Spun eu si zâmbesc vag, o poveste...frumoasa chiar daca e dureroasă. Probabil de asta regina ma ocroteste, probabil ii aduc aminte de fiica ei.
-Apropo, eu sunt Charles Brown. Barbatul întinde mana spre mine iar eu chicotesc ironic.
-Eu sunt Deborah Jackson. De ai știi cate face de varsta mea te blestemă și te-ai blestemat. Spun eu si el rade impreuna cu mine.
-Inclusiv tu? Intreaba el si eu ma rezum doar la un zambet îngâmfat.
-Nu ai vrea sa te blestem eu. Crede-ma. Spun hotărâta si el inclina capul razand. Știi unde pot găsi bucătăria? Imi este o foame de lup. Spun și imi dau seama de prostia spusă. Adica de om, nu sunt vârcolac. Ma corectez stângace iar el doar rade.
-Haide. Ma asez in dreapta lui si o luam amandoi la pas spre bucatarie.
CITEȘTI
Just a princess
Teen FictionEa nu stie. Ce nu stie? Ca este o printesa. In Threessonville nu conteaza daca esti regina, contesa sau ducesă. Atata timp cat ai 16 ani, trebuie sa te prezinti la balul obligatoriu si clasic in care o sa fi aleasa de un stăpân pe care o sa il sluj...