Clipele fericirii [Boyxboy_YAOI]

♧12.♧

Deschid usa cu sfială și toți ochii din încăpere se atintesc asupra mea, inclusiv ai lui..., STAI CE !?

Oficial, ma simt nebun. Stau in dreptul ușii și mă uit nedumerit în direcția catedrei, asta nu doar pentru ca diriginele îmi zâmbea, ci mai ales pentru că lângă el era Hiro.

Dir. : -Bine ai revenit, Jacke printre noi. Chiar acum urma să îl prezint pe noul vostru coleg, dar cred că îl veți putea cunoaste mai bine în timpul pauzei, iar acum să începem ora. Tu poți să te așezi lângă cine dorești, dar decizia va fi definitiva. [Pauza teatrală cum obișnuiește să facă pentru a crea puțină asa-zisa tensiune] - Pe tine nici nu am sa te întreb pe unde ai umblat, doar ca te-as ruga sa îi anunți si pe părinții tăi cât de curând, să nu îmi distrugă mie duminicile. Ia loc odată!

Mă îndrept încă șocat la banca mea, dar se pare că el mi-o luase înainte si se așează lângă locul meu. ...o sa fie un an interesant...

Mă așez silentios pe scaun și îmi scot cărțile pe masă. Profu' își ținea predica la tabla, dar observ ca nimeni nu era atent la el. Fac un ocol al clasei cu privirea și realizez că întreaga clasă îl sorbea din priviri pe noul meu coleg de bancă.

Efectul de turmă își spune cuvântul și îmi ațintesc privirea asupra sa... Nu cred ca îl mai analizasem vreodată așa de îndeaproape. Parcă îl vedeam, acum că mă uit mai bine ,mai altfel... Mai,...frumos...Daa, frumos era cuvântul perfect care îl descria, dar totusi doar frumos? ...Poate chiar sublim, impresionant, fascinant,...perfect...

Observ brusc ce cacaturi gândesc și îmi dau seama că și el mă privește. Își dă seama că adormisem în duzina mea de gânduri și îmi zâmbește. ...De ce zâmbești? ... De ce ești aici?... De ce ești mereu aici, lângă mine? ...cat de multe întrebări as avea, dar mai ales despre biletul din caiet. Nu înțelegeam încă ce avea cu mine si ceva dorința împlinită, ca ar fi împlinit sau așa. Am luat prin absurd varianta ca era beat când scrisese asta, dar parcă o parte din mine refuza să creadă asta ... Parcă aștepta totuși altceva.

Sii iarăși mă pierd în propriile mele gânduri și părăsesc realitatea.

Primele două ore de stat unul lângă altul au fost relativ ciudate, pentru ca niciunul din noi nu mai vorbea ,de parcă nu ne cunoșteam. Era ora 13... încă o ora si scăpăm de școală, dar ajungeam acasa si aveam ceva explicații de dat.

La si 10 intră profesoara de desen în clasă și ne anunță că astăzi vom merge în atelier. Chiar dacă asta însemna că aveam posibil încă două ore, nu ma deranja. Aș fi putut sta să desenez toată ziua.

Mă strecor printre colegi și mă așez la cea mai din fața plansa. Urma să îmi continui desenul de data trecută cu o plaja. Abea astept, așa că mă grăbesc să ajung în spate la dulapul cel mare plin cu pânze începute, dar se aude glasul profesoarei. Aparent avea o surpriză pentru noi.

În majoritatea cazurilor, surpriza însemna că adusese un bătrân să ne vorbească despre viața la sat și peisaje sau aveam un model: motanul fițos al dânsei, deci mă pregăteam emoțional de o oră de chin.

Hiro se așează lângă mine, din nou.
H:- Hey...,stii, -
Începuse să îmi vorbească, dar fusese întrerupt din fericire de profesoara care entuziasmată, trage deoparte draperiile din fața noastră și rămân șocat când apare în fața noastră un uhmm...tip dacă îl pot numi așa, fără tricou cu blugii desfăcuti si uhm... cam excitat. Stătea sprijinit de o masă.

Prof: -Ei bine, spre surprinderea majorității, am decis să aleg o tema mai îndrăzneață astăzi, pentru a va testa aptitudinile la portrete, nu doar peisaje, așadar aveti în fața un elev din clasa a 10a ,care s-a oferit voluntar în acest proiect.

În următoarele 20 de minute se lasă o liniște profundă în întreaga clasa, dar pe mine începeau să mă treaca șiroaie de transpirație, iar "modelul" părea să fi observat asta, iar acum mă țintea cu privirea. Toata imaginea asta îmi aducea aminte de Hiro de dimineața trecuta... în boxerii mei... ahhh, CACATT!!! ...

Okey... acu ce naiba fac... mi s-a cam sculat, iar idiotul ala pare să analizeze totul la mine, până când ajunge cu privirea la pantalonii mei și îi apare un rânjet pe față.