Clipele fericirii [Boyxboy_YAOI]

●6. Cred ca îl iubesc...●

Mă trântesc în pat și încep să plâng...plâng de prost ce am fost și ce sunt...

Trecuse o săptămână, iar eu ieșisem din camera mea doar pentru a mă hrăni și spăla. Mama acceptase ideea ca este nevoită să mă lase în pace, iar Kyle nu mă băga în seamă, ca de obicei. Începeam să mă plictisesc până și de propria mea prezență. Am decis în final să îmi deschid telefonul.

Ce surpriză! Pe lângă sutele de mesaje de la colegi și, eh, pe cine păcălesc? Sutele de mesaje de pe grupul clasei care se înmulțeau în fiecare clipă și din alte câteva conversații. Pe lângă acestea am observat cu bucurie că era vineri din nou, dar atunci îmi reveniseră amintirile de acum o săptămână, din ziua aceea blestemata.

O lacrimă mi se prelinse pe obraz. Nu, nu mai sunt un fraier!

Mă ridic din pat hotărât și decid să trec peste amintirile neplăcute și să le uit cât mai repede. Încep prin a citi mesajele primite.
Trec repede peste cele de puțină importanță [2 de la mama, apel nepreluat bunica...]. Ajung să văd zeci de mesaje de Hiro. Nu vroiam să le citesc, dar totuși curiozitatea era prea mare.

Trecând peste orgoliu, dominat de curiozitate am început să citesc la întâmplare câteva dintre mesajele primite.

(sam, 01:34) Prințesă me: Deci...
(sam, 01:46) Prințesă me: ok, ok, înțeleg...
(sam, 02:27) Prințesă me: Tu nu fă pe supăratul cu mine că nu merge!...
(sam, 02:53) Prințesă me: Jacke...răspunde ...
(sam, 02:58) Prințesă me: Te rog...
(sam, 03:20) Prințesă me: Știi ceva? Fă ce ai chef! Nu mă mai interesează! ...când mă gândeam să îmi cer scuze...
(sam, 15:17) Prințesă me: OK FRAIERE! NU MAI VORBI!
(sam, 19:44) Prințesă me: Deci vrei să faci pe durul? Ha?

(dum, 00:21) Prințesă me: mda...mulțumesc mult că nu îmi dai voie să dorm...

(lun, 03:55) Prințesă me: ...

(mar, 04:13) Prințesă me: Nici nu știu dacă mai are rost să îți dau mesaj... Totuși mă simt așa mai bine că știu că măcar am încercat...

(mie, 01:58) Prințesă me: deci eu nu o sa îmi mai consum minutele să vorbesc singur așa că vreau să îți zic că îmi pare rău.Ştii...aș vrea doar ca totul să fie ca acum ceva timp, înainte de chestia asta. Te rog să uiți de ce s-a întâmplat...

Să uit? Ce coincidenta! Chiar asta vroiam să și fac... Totuși mă durea parcă tot ce citisem mai devreme...chiar uitasem cat de buni prieteni am fost. Crecă am meritat-o cât de cât...
Buzele îmi ard când îmi aduc aminte de ultima parte, ca o imagine ce mă urmărește pe vecie... Tot ce nu puteam să accept era că primul meu sărut îl avusesem cu un băiat. Clar, cea mai scârboasa amintire ce o voi putea avea vreodată.

Gata. O sa dau delete la toată întâmplarea, iar eu voi avea primul meu sărut cu o fată și toată lumea va fi fericita, așadar tastez încercând sa zâmbesc fals pentru a mă simți mai bine.

Unicoarnă meu changed his name in Jacke
Jacke changed your name in Hiro

(14:06)Jacke:Subiect încheiat pe vecie.

Cobor ca sa mănânc ceva mai consistent după atâtea gogoși și mărunțișuri plasate de mama în fața ușii mele cu cate un bilețel drăguț cu o speranța că mă va scoate mai repede din camera și mesele mâncate pe fuga pentru a nu ma vedea nimeni ca îmi părăsesc buncărul.
Ca o mare surpriza o văd pe mama...cea mai potrivita persoana cu care ma puteam întâlni, cu siguranță...

M:Jacke! Dumnezeule ,copile! De când nu te-am mai văzut! spune ea și mă îmbrățișează.
J: ...
M: ...îmi pare rău...dacă ai nevoie de mine sunt aici. Mi-am luat zilele astea liber ca sa stam împreună dacă vrei...
J:...știi...nu trebuia...
M:...îmi spui și mie ce s-a întâmplat acum o săptămână?..
J:...cred ca ar fi mai bine sa încheiem acest subiect... te rog...
M:Bine, înțeleg, doar ca am o întrebare în legătură cu ea .Doar atât.
J:...ok...
M:...Jacke...cine era fata asta mai exact?

Deodată ma trec fiori pe șira spinării...ce știa de fapt mama?

M:Ma auzi?
J:...de ce...
M: pai nu știu cum as putea spune mai clar, dar se pare ca înainte sa o ia la fugă din casă, fratele tău a făcut o glumă cam neadecvata și...
"Ce a îndrăznit idiotul sa zică?!"
J: CE gluma?
M:...pai știi...chiar cred ca te plăcea destul de mult , adică a reacționat destul de violent...
J:CE GLUMA?
M: Păi nu a vrut sa îmi spună chiar tot ,dar mai pe scurt a vrut sa te facă de rușine și...aici vroiam sa ajung... Nu l-ai mai auzit pe Kyle prin casa așa-i?

Acum ca chiar eram întrebat de el, realizez că am avut o săptămână pașnică și nimeni nu a tras de ușa mea sau alte lucruri de genul asta...
J:...
M: Ei bine...Fata asta...Anghel sau cum o chema, că să îți spun mai pe românește l-a bătut mar.

În momentul ăla mi-a picat fața. Cineva chiar l-o pus la pământ pe Kyle?! ...Un zâmbet îmi apare pe față și încep sa rad ca un ipocrit, dar mă opresc repede din cauza privirii severe a mamei mele.

M: Poate nu o sa mai razi când o sa termin ce am de spus.

...

M: Weekendul asta, mai clar mâine dimineață vom pleca pentru ai face un consult amănunțit fratelui tău ,sperând ca nu va fi nevoie de vreo operație.

Ok, chiar nu e de ras, dar în mintea mea apare un zâmbet gândindu-mă ca ar trebui sa îl felicit pe Hiro pentru reușită. Poate nu e chiar atât de rău pana la urma.

M: Sa știi ca înțeleg dacă nu te simți îndeajuns de bine ca sa vii cu noi și va trebui sa îți recuperezi lecțiile, a sa ca ar fi cred ca mai bine dacă ai rămâne acasă, doar cu condiția sa nu îmi aud vreo reclamație de la vecini în următoarele zile.
J: Dar voi cat stați?
M: Duminica dimineață suntem acasă. Îl poți chema pe băiatul ala de la școală cu care te înțelegi tu bine sa te ajute la teme, dar dacă dai vreo petrecere ești mort. și îmi zâmbește drăguț.
J:Stai despre ce băiat de la școală vorbești?....

Acum realizez că eu nu îi spusesem nimic despre niciun amic de al meu..

M: Știi tu...amicul tău. Sa știi că a trecut zilele astea pe aici și m-a întrebat de tine, ți-a adus și caietul asta. Spunea ca l-ai uitat la el și ca poate ai nevoie de el dacă vrei sa îți recuperezi.
J: A spus și cum îl cheamă?
M:Tare drăguț a fost. Parcă Hiro... zic bine?
J:...a...da..

Îmi dau seama că nu aveam niciun caiet la el. Cu siguranță mi-a pus ceva în el ...sper să nu fi găsit mama întâi...
Mă îndrept spre camera mea cu pași repezi și o aud pe mama cum încă mai striga după mine.
M: S-a întâmplat ceva ??
J: nuu! Am uitat laptopul pornit!

Ajung la mine în cameră și trântesc ușa în urma mea. Încep sa scutur de caiet pe toate părțile să suflu prin el dar nimic. Iau pagina cu pagina și le studiez în parte. Parcă își bătea joc de mine! Dar acum ca ma uit a doua oara vad o pagina puțin mai îndoită. Încep sa o studiez și îmi dau seama că erau doua foi lipite una de alta.
Le retez repede și le dezlipesc marginile.

Acum sta în fata mea o adevărată compunere...

În primul rand as vrea sa îți spun sincer ca descoperirea ta e geniala și lampa aia chiar funcționează . Mi-a îndeplinit cea mai arzătoare dorința și îți mulțumesc pentru descoperire. Nu cred ca are rost sa îți spun despre ce era vorba, dar sper ca vreodată sa mai am acea ocazie.

As mai vrea sa îmi cer încă odată scuze și...sper să mai îți pot fi prieten vreodată ca înainte. Chiar îmi pare rău, pbn.
Hiro...

Ok, acuma chiar îmi dau lacrimile din nou dându-mi seama ce prost am fost și ca el chiar a vrut sa ma ajute fără sa ma rănească într-un fel. Imi vine și sa rad când ma gândesc acum ca el nu avuse vreo intenție ciudată și nu era vina lui ca un prost ca mine a făcut ce a făcut...

Salutari dragilor! Îmi pare rău pentru zecile de republicari ale acestui capitol, dar nu înțeleg de ce nu apare tot capitolul în carte... sper să se rezolve. :*