Clipele fericirii [Boyxboy_YAOI]

□5. Adevarul□

Este prima dată când pot spune că timpul este nedrept și trece prea repede. Atât de repede și ireversibil...Așa a venit și ultima zi a acestui vis frumos...nu vroiam să fie ultima...

Mai agitată decât mine era mama care făcea pregătiri mai ca la Paște. Fratele meu (da, am si un frate:( ) se îmbrăca scarbit cu hainele ce i le pregătise mama, iar eu stăteam pierdut în amintirile frumoase și așteptând să aud soneria cu un trandafir în mână. Îmi părea rău că știam că nu voi mai găsi o fată ca și ea. Îmi dedicasem fiecare secundă ca să vorbim, iar porcul de Hiro îmi tot dădea mesaje. Nu mai aveam ce să discutam.

Telefonul îmi sună, iar eu merg la mine în cameră cu gândul că era Angel, dar nu era ea.

Mă hotărâsem. Asta era ultima dată când aveam să îi răspund.

H:- Sall păpușel, de când nu am mai vorbit
J:- De ce vrei să îmi distrugi viața?
H:- Adică ce am făcut iar?
J:- I-ai zis ca sunt schizofrenic !!
H:- A. Pai e k ,nu înțeleg ce am făcut prost. Adică fata după ziua de azi se orientează să își găsească pe altul și tu rămâi al meu. Simplu.
J:- Sa te orientezi tu către alt prieten!

Și așa am sfârșit și ultima conversație cu acel prost. Nu aveam nevoie de prosti sau de prieteni. O aveam pe Angel.

Hiro nu îmi mai dăduse vreun mesaj, iar soneria se auzi. Merg în grabă până la ușă. În fața mea stătea ea...atât de frumoasă...cu o fusta scurta și o geacă de piele ca de obicei. Simțeam pentru prima dată ceva interesant...mai clar mă excitasem doar privind-o. Ea îmi zâmbește și intră salutând-o pe mama și făcându-i cu mâna fratelui meu. Se pare că nu eram singurul cu acest sentiment...

Cina decurse neașteptat de bine, iar mama părea mai fericită decât de obicei. Era prea frumos...
După aceea mama îl trimise pe Kyle (mda, fratele meu) să îi prezinte casa lui Angel, cât timp mama rămăsese cu mine în bucătărie și îmbrățișându-mă.
Deodată se aude o voce groasă venind din camera alăturată urmată de un zgomot puternic. Apoi o văd pe Angel cum iasă din cameră grăbită, își ia geanta și se îndreaptă către ușa.

Merg repede după ea în timp ce o aud pe mama urlând după mine un "Jacke, cine sau ce e fata asta?!" realizând ca nu ea fusese cea atacată sau lovita.

O găsesc stând pe o bancă sub lumina unui felinar.
J:- Ce s-a întâmplat? Ai pățit ceva?
A:- Nu contează. Nu.
J:- Scuze pentru orice ar fi făcut fratele meu...
A:- ...E k...

Se lăsă o liniște profundă și văd cum i se prelinge o lacrimă pe obraz, dar o șterge repede.

A:- Știi, eu aș vrea...
Fără să îmi dau seama că începuse sa spună ceva o întrerup deodată.
J:- Chiar dacă nu mai contează, vreau să știi că te iubesc...

Fata încremeneşteşte și se ridică de pe bancă.

A:- Eu ar cam trebui să plec...

Acum că era ultima dată când o mai vedeam...măcar acum...

Mă ridic și eu și mă apropi de ea, în final sarutând-o stângaci și mângâind-o pe obraz. Acum observ ca era mai înaltă decât mine.
Ea mă îmbrățișează cu regret, iar eu îmi trec mână prin părul ei ...cam aspru...

Îmi iau încet mâna,... stai ce nu o pot lua...o trag încet și observ că rămân cu o bucată de par în mână. Nu ...era tot părul... ce naiba?!

Apoi o privesc din nou, iar inima mi se oprește de furie și mirare și amestecul de sentimente ce îl aveam atunci...în fața mea era un tip cu o frizura lui Hiro și cu haine și față asemeni unei fete.... acum știam de la cine se auzise vocea pătrunzătoare în camera alăturată și de ce era o "fata" mai înaltă ca și mine...

Peruca gri îmi pică din mână, iar eu încep să fug spre casă, oprindu-ma doar în camera mea....

Mă trântesc în pat și încep să plâng...plâng de prost ce am fost și ce sunt...