Clipele fericirii [Boyxboy_YAOI]

▪7.Noapte însângerată ▪

Ok, acuma chiar îmi dau lacrimile din nou dându-mi seama ce prost am fost și ca el chiar a vrut sa ma ajute fără sa ma rănească într-un fel. Imi vine și sa rad când ma gândesc acum ca el nu avuse vreo intenție ciudată și nu era vina lui ca un prost ca mine a făcut ce a făcut...

~A doua zi~

Păi
... am dormit pana pe la 13 . Când mă trezisem ai mei erau deja plecați și nici urma de cineva acasă.
Următoarele ore le-am petrecut în fața televizorului la un maraton de game of thrones. Nici nu îmi dau seama cat de repede au zburat orele și mă trezesc singur pe întuneric în mijlocul sufrageriei.
Fără sunetul televizorului pare totul asa de singuratic...

Mă hotărăsc ca ar fi bine să îmi fac un dus și sa ma bag în pat cu ochii parcă arzând de la cât de mult m-am uitat la serial. Nu m-au mai lăsat singur peste noapte acasă și mi se pare destul de ciudat... nu îmi place ...mă simt prea singur...
Înțepenit în canapea ,corpul mi se opune. Ochii încep sa caute în disperare ceva ascuns în întunericul scărilor ce duc la etaj...

După ceva timp încep sa ma mișc încet,când deodată simt telefonul cum îmi vibrează în buzunar. Cu ușurare vad ca Hiro mă sună. Nu mai conta motivul sau orice altceva. Aveam nevoie sa nu fiu singur .

H:-Hei...
J:-...salut
H:-Te-am sunat sa vad cum o mai duci...
J:- Destul de bine...
H:- Cum e singur pe acasă? spune el cu un ton puțin pervers.
J:-...Știai asta?
H:- Nu contează. Sigur ești ok?
J:- Da mai, adică...e puțin cam liniște...și...

Nu apuc sa îmi termin fraza ca telefonul meu rămâne fără semnal... Îi scriu mesaj, iar dintr-o data întreaga lumina din casă se stinge. Un alt fior rece ma înconjoară. Ma opresc puțin în loc...parcă se aud niște pași...văd o siluetă neagra cum prinde contur în gradina noastră...mă văzuse și ea pe mine...

O iau la fugă pe scări cu telefonul în mana și mă închid în camera mea. Inima îmi bate rapid și tot corpul parcă mi-a înghețat. De ce mi se întâmplă chiar mi-e asta?!...

(23:11)Hiro: Bă, Jacke! Răspunde idiotule ce ai!
(23:14)Jacke:... L-am văzut...e în gradina...și m-a văzut...
(23:14)Hiro: ...
(23:15)Jacke: O sa mor! Nu vreau sa moor!!!
(23:16):Hiro:Nu mori! CALM!
(23:18)Jacke:...Hiro...s-a auzit geamul de la parter...e în casă..
(23:18)Hiro: ok, ok, calm... ascunde-te undeva șifonier sau unde poți. Cat mai bine posibil...
(23:21)Hiro: Jacke! Dumnezeule ești bine? Răspunde!

Îl aud...e jos...umbla cu pași înceți dar hotărâți... cauta prin sertare..
Tot ce știu e ca nu vreau sa mor. Cel puțin nu acum și nu înjunghiat cu un cuțit de bucătărie...

(23:22)Jacke:...da...cauta jos ceva cuțit cred...e în bucătărie... mi frica Hiro tu ma auzi?
(23:23)Hiro: ok, stai acolo ascuns unde ești și nu scoți un sunet. Niciunu.
(23:24)Jacke :NU VREAU SA MOOR HIROO!! SUNA LA POLITIE
(23:24)Hiro: ...nu te panica dar
(23:25)Hiro: nu o sa ajungă la timp chiar și dacă sun...
(23:26)Jacke: EȘTI NEBUN!? SUNA LA POLITIEE!!
(23:28)Jacke: ....Hiro...s-o oprit din cautat...
(23:29)Hiro: ...nu te-ai mutat de la casa unde stăteai și acm 2 săptămâni? Nu?
(23:30)Jacke:...nu...
(23:30)Hiro: OK. STAI ACOLO ȘI NU MIȘTI NIMIC CA NU TE OMOARĂ ÎN 5 MINUTE....ne vedem...sper.
(23:31)Jacke: CE DRĂCIE VREI SA FACI?
(23:32)Hiro: Auzi, nu pot sa alerg și sa scriu mesaje în același timp. Fa ce am zis.
(23:33)Jacke: EȘTI NEBUN?!
(23:35)Hiro:DA! <3
(23:38)Jacke: Hiro unde dracu ești?... aud pași pe scări idiotule...
(23:40)Jacke: ... ai grija da?...

Se aud sunete înfundate pe hol...parcă doua rânduri de pași...Și deodată aud un urlet de durere și inima ți se strânge...se lăsă o liniște stranie.

În lumina unei lanterne se vede proiecția unui cuțit de pe care se prelingeau numeroase picături căzând pe jos și atunci îmi dau seama de prostia făcută de ...fostul meu amic... se aude un trântit de uși pana când, se deschide și a ta, iar înăuntru intra o siluetă înaltă cu un hanorac gri puțin însângerat și o masca neagra pe față...

Încercam să stau cat mai în liniște,dar nu cred că e posibil sa plângi și sa nu te audă nimeni. Fața se întoarce către dulap și se îndreaptă către mine...

Deschide deodată ambele uși ale șifonieruli și rânjește constatând ca și-a găsit victima căutată. Stătea și se uita la mine zâmbind în întuneric.

-Singurel dragutule? spune cu o voce distorsionata din cauza materialului negru ce îi acoperea 95%din față.

Eu nu mai puteam spune nimic de teamă că voi izbucni în plâns asa ca doar dau din cap supus.

-De ce te-ai întristat? Nu vrei sa pățești ce a pățit amicul tău de pe hol? zâmbește el batjocoritor și îmi flutura cuțitul însângerat în fața.

Vederea mi se încețoșează și picuri uzi îmi inunda ochii... Încep sa plâng de-a binelea,dar el lasă spre uimirea mea obiectul ascuțit din mâna și se apropie de mine încet. Îmi acopăr fata cu palmele inundat în propria amărăciune... nu aș fi crezut ca doare asa de tare sa îți pierzi cel mai bun prieten...

Acum îmi amintesc de momentul ce vrusesem sa îl dau uitării, dar acum îmi inunda din nou mintea... El și Angel erau aceeași persoana... deci... teoretic... persoana pe care o plăceam era... Mă prăbușesc la pamant

Simt cum îmi sunt luate mâinile de pe față, dar dacă era sa mor, măcar sa am dreptul la o moarte de tristețe. Ma smucesc și îmi îndes fata în genunchi ce îi țin strânși la piept, dar o voce cunoscuta îmi vorbește.
-Ei acuma nici nu vrei sa te uiți la mine?

Îmi ridic dintr-o data capul și rămân încremenit.

-Bine, promit ca nu mai fac glume dinastea ,da nu mai fi nici tu asa prost sa crezi ca cineva ma poate "culca" pe mine cu o jucărie dinasta de tăiat cașcaval sau chestii dinastea...

Nu puteam sa îmi cred ochilor ca era acolo...în carne și oase lângă mine...zâmbea..
Încep sa plâng și mai tare și sar sa îl îmbrățișez.