Clipele fericirii [Boyxboy_YAOI]

■14■

Am decis în cele din urmă să ignor ipoteza respectivă și să dorm într-un sfârșit.

O dimineață anormal de normală aș putea zice. Odată ajuns la renumita trecere la care semaforul pare să dureze o viață până să se schimbe, îl văd pe Hiro care se apropie zambindu-mi și mă salută fără a mai face vreo remarcă enervantă sau să îmi mai sară în spate.

Părea fericit, ca și cum nici nu avusese o discuție ciudata in urma cu șapte ore, care m-a lăsat cu multe întrebări în urma sa. Am decis să mă bucur de această normalitate mult așteptată.

Orele au decurs bine, doar ca am rămas puțin uimit că aproape nu mai eram băgat în seamă de Hiro. În toate orele stătea cu capul pe bancă desenand ceva in spatele caietelor.

Când mă refer că au decurs bine, atunci totuși nu cred că am formulat bine: aproape toate orele au decurs bine, până la începerea orei de dirigenție.

Domnul Hyruma intră obosit ca de obicei în clasa tăcută, dar de data asta cu un teanc gigantic de hârtii.

Dir(Hyruma): - Asa, deci ca să nu ne mai lungim cu vorba sper că nu aveți planuri pentru săptămâna viitoare, deoarece s-a hotărât ca în ultima săptămână până la Crăciun să se facă o minunată excursie cu clasele, iar eu sunt nevoit sa va duc undeva. Mergem la munte! Luati cu bucurie! spuse el cu scârbă si aruncă cu foile dintr-un dosar în aer, zburand în toată clasa.

Dir:- Aveti timp să le strângeti până la sfârșitul orei cât timp eu trebuie să vă organizez "activitati" pentru fabulosul timp pe care il vom petrece împreună. Toate informatiile necesare sunt pe foi. Mai trebuie menționat că la sfârșitul acestei săptămâni va avea loc un curs obligatoriu de înot în urma constatării ministerului ca v-ați îneca dacă ajungeți în cadă.

Apoi trântește ușa, iar noi rămânem muți în fața acestor afirmații.

În cele din urmă o anume fată se trezește să afirme îndeajuns de tare încât să fie auzită de tot colectivul prezent:
-Sincer, nu văd să se menționeze că ne este impusă o anumită persoană la alegerea colegului de cameră, așadar eu îl prefer pe Hiro. spuse ea și se îndreaptă cu pași repezi către banca mea.

Deschizând o paranteză aceasta Mack (Mackenzie) este o domnișoară foarte bogată și modificată estetic pentru a atrage privirea mai multor personaje arătoase de sex masculin.

Așadar se îndreaptă către banca mea, iar Hiro se ridică în picioare.

M:- Te-ar interesa să fi colegul meu de camera? [Fluturat specific din gene al acestor fenomene]

Hiro se apropie exagerat de mult de ea. Ce cacat ...

H:- Îmi cer scuze, dar îmi stai în cale, spune el în cele din urmă.

Puf...si eu era să îmi dau duhul. Nu cred că a mai existat vreo persoană reală care să o refuze pe Mack, iar ea pare destul de ofensată.

Hiro se așează elegant pe scaun lângă mine citind paginile capsate. Fata îl privește cu ciudă și începe să urle.

M:- Cum îți permiți să mă ignori!? Știi măcar cine sunt?
H:- Da...o obsedată de atenție. Iar acum scuză-mă că te-am ignorat, dar vezi tu...scrie chiar aici la final ca pentru a nu exista neînțelegeri între elevi aceștia vor sta cu colegii lor de bancă, așadar sunt cam luat în cazul de față de domnișorul de lângă mine.

Simt că pic in gol...Eu? În cameră cu ființa asta? Cred ca e una din situațiile ciudate posibile doar în viața mea. Iau si eu un exemplar si constat cu uimire abea după ce citesc de o tonă de ori fraza respectivă cât de concret era faptul ăsta...

"Elevii vor fi nevoiți să împartă camerele cu colegii lor de bancă (...)" îmi suna în cap încontinuu. Ce aveam să mă fac? Devenisem atât de panicat și obsedat de ideea asta, încât zilele parcă au zburat și așa am ajuns să îmi reamintesc abea la fața locului ca noi aveam azi orele de înot.

Nu înțeleg de ce pățesc doar eu așa ceva. Prima dată aflu că va trebui să îmi împart camera cu Hiro după...uhmm discuția aia și acum mă mai fac și de cacat prin simplul fapt că nu știu să înot. Superb. Aproape că uitasem până când apare în clasă un tip bine făcut în slip și ne cheamă degrabă la bazinul din centrul orașului.

Fac o oprire subtilă până acasă să iau ceva adecvat, dar când ajung la bazinul interior principal observ că "predarea" începuse.

Prof: -Ne bucurăm din suflet că ai ajuns în cele din urmă deranjandu-ne ora, domnișorule. Văd că mă tratezi cu superficialitate. Abea aștept să văd de ce ești în stare.

Nu după mult timp se dovedește că sunt mai netalentat ca o piatră la înot, iar Hiro îi devine elev preferat. Eu am ales să îmi petrec ora cât mai retras "învățând din priviri".

După o ora de chin am primit o pauză de jumătate de oră datorită unei ședințe neanunțate la care trebuia profesorul să fie prezent.

M-am așezat cu grijă într-un colț cât mai ferit pe marginea bazinului în care se băteau mai mulți cu apă, printre care și Hiro.

Mă uitam fascinat la bătaia lor acvatică, admirand mai mult ființa cu par gri care se distanțase puțin parcă de mine în urma acelei discuții. Adevarul e că era frumos... Nu e de mirare că toți îl admirau și totuși si invidiau în tăcere. Avea un zâmbet fermecător. Era fericit, chair dacă părea să mă evite mai nou...

Deodată simt cum două brațe mă împing cu forță, iar eu ajung în mediul mult evitat la apei. O secundă... O secundă și totul se estompase, iar sunetele păreau să se afunde. Mă simțeam înghițit de ghearele morții. Mă zbăteam, dar nu reușeam decât să obosesc. Totul începe să se piardă în ochii mei...