Ora 23:35. Telefonul sună, iar eu, plictisit de această situație, mă pregătesc să închid apelul, însă pe ecran se afla un mesaj de la Diana, care mă făcu să îmi crească adrenalina și să mă enervez. Apăs rapid pe răspunde.
Neunoscut: Ce mai face Diana?
-Scuză-mă că te întreb, dar ești retardată?
Nevunoscut: Oh, deci acum ți-e frică?
-De tine? Frică? Nu mă face să râd!
Necunoscut: Cum zici tu...
-Ești dementă! Rău de tot!
Necunoscut: Te-am avertizat să nu mă calci pe coadă!
-Ai coadă? Se explică!
Necunoscut: Oh, deci încă nu ți-ai învățat lecția?
-Ce lecție? Tu ești cu adevărat nebună, nu-i așa? Pariu ca ți-au dat drumul de la ospiciu pentru că erai prea nebună pentru ei. Ai nevoie de îngrijiri serioase.
Nevunoscut: Marc, se pare că nu prea te doare că iubita ta a fost amentințată cu moartea, nu? Păcat, mai încercăm odată.
-Oh, te rog. Pariu că îți e frică și de propria umbră!
Necunoscut: Așa crezi?
-Ha, sunt sigur!
Necunoscut: Mmm, bine!
-...
Necunoscut: Vrei să îmi vezi puterea? Ok.
-Stai ce? Nu stai! Nu închide! Las-o în pace pe Diana!
~Apel încheiat~
Nu vorbește serios. Nu îmi este frică de o fată.
CITEȘTI
Apelul cu nr. privat
Short Story"Te urasc." "Sentimentul e reciproc." "Atunci cred ca ma bucur, pampalaule." "Ciudato." "O sa iti distrug viata." "Ai facut-o deja." "Imi pare rau." "Serios?" "..." !!Cartea necesită scurtă editare și verificare. Îmi cer scuze anticipat pentru greșe...
