Capitolul XXVI. Al optisprezecilea apel

12.5K 825 52
                                    

Ora 00:39. Ma tot invartesc, ba pe o parte, ba pe alta, in micutul pat, mai mereu lovindu-ma de perete. Am murmurat o injuratura in momentul impactului cu peretele insa m-am abtinut de a mai comenta ceva pentru a nu-i trezi pe Andrei si pe Daniel care dorm bustean in paturile lor.

Nu ma puteam gandi decat la ce mi-a scris A. si nu puteam inchide nici un ochi fara macar sa nu imi vina o imagine tulburatoare in minte.

Speranta.

Asta este cam tot ce am acum, stau si sper ca nu o sa se intampla nimic si ca a fost doar o minciuna josnica pentru a ma speria.

Nu a vrut sa imi mai raspunda la mesaje. Nu a vrut sa imi spuna absolut nimic decat "prea tarziu". Ce naiba inseamna si asta?

Prea tarziu pentru ce?

Sau pentru cine?

Nu stiu ce sa cred. Nu a fost vina mea. Nu am facut nimic. Nu a vorbit serios. Sunt sigur. Da, sigur totul a fost o farsa.

*

Ora 02:47. Tresar speriat cand aud un bazait buternic. Imi ridic capul verificand cu ochii in ceata camera care se afla invaluita in intuneric. Imi varasc mana sub perna si scot telefonul, uitandu-ma cu ochii mijiti la ecranul luminat. Oftez si apas pe butonul verde, incercand sa vorbesc in soapta.

Necunoscut: Ce este inneregula cu tine?! Ce ai facut?!

-Ti-am spus deja ca nu este vina mea ca nu am raspuns.

R: Ce tot zici acolo?

-Raluca?

R: Nuuuu. Dumnezeu. Tu ce crezi?

-Aham. De ce ai sunat cu nr. privat?

R: Obijnuita, acum lasa-ma sa...

-Obijnuita nu era sa ma trezesti la ora 3 dimineata.

R: Vrei sa taci si sa...

-Tot eu sa tac. Daca vrei sa tac de ce m-ai mai sunat?

R: Marc ma calci pe...

-Uite, eu vreau sa dorm, asa ca...

R: Vrei dracului sa taci macar odata?!

-O...kay...

R: Multumesc. Acum...

-Ai spus cumva mul...

R: Da, am spus. Taci.

-Bine.

R: Acum... CE. AI. FACUT?!

-Ce am facut?

R: Nu stiu! Tu sa imi spui?

-Ai baut ceva? Ce sa fac? Despre ce vorbesti?

R: Despre Deea.

-Cine?

R: Sora'ta idiotule.

-Ne intoarcem la idiotule.

R: Ce te deranjeaza pe tine daca iti aduc aminte din cand in cand ca esti? O sti deja.

-Esti o adevarata catea enervanta.

R: Eu incerc dracului sa te ajut!

-Nu mai tipa, trezesti tot orfelinatul!

R: Eu zic sa te trezesti tu odata si sa imi spui ce ai facut!

-Nu stiu despre ce vorbesti.

R: Vorbesc despre gorilele care au cotrobait in apartamentul Deei si a lui Mike.

-Ce? Vorbeste mai incet.

R: Adica mai rar ca sa pricepi? Vrei sa iti silabisesc?

-Nu inteleg nimic.

R: Ce ai facut?

-Nimic! Nici nu stiu despre ce vorbesti.

R: Esti atat de idiot si de egoist incat tu chiar nu poti intelege ca sora ta putea muri?!

-Ce? Despre ce dracului vorbesti?

R: Ce ai facut?

-Jur ca nu stiu despre ce vorbesti.

R: Nu zau. Doar tu puteai face asta.

-Esti nebuna.

R: Spune-mi cu cine te-ai incurcat.

-Ce? Incurcat? Tu chiar esti...

R: Sti exact la ce m-am referit!

-Nu mai tipa! Mai sunt 2 cu mine in camera!

R: Nu am sa mai tip cand imi vei spune ce ai facut.

-Iti jur ca nu stiu si nu inteleg despre ce vorbesti.

R: Acum 45 min, au intrat 3 barbati in apartamenul lor, toti inarmati.

-Ce? De ce?

R: Au cotrobait prin tot aparamentul si l-au facut praf.

-De ce?

R: Asta incerc sa aflu geniule.

-Pai straduieste-te.

R: Fustangiule! Iti jur ca intr-o zi o sa te omor cu mana mea!

-Esti nebuna.

R: Spune-mi dracului cine a facut asta? Ce ai facut?

-Nu stiu despre ce vorbesti. De abia am aflat. Ei sunt bine?

R: Da, erau plecati intr-un club si nu au ajuns decat dupa ce au plecat.

-Ce naiba se intampla?

R: De unde vrei sa stiu?

-Stai. Tu de unde sti toate astea?

R: Am cativa oameni care ma informeaza.

-O spionai asa-i? Tu chiar nu te poti abtine?

R: Ar trebui sa imi multumesti, daca nu eram eu, ei erau morti.

-Ok, delirezi. Nu ai nici o dovada ca asta s-a intamplat.

R: Nu vrei sa ma crezi? Serios?

-Esti nebuna. Clar esti nebuna. Stai intr-un ospiciu asa-i? De aia niciodata nu poti veni, de aceea ai plecat de orfelinat.

R: Esti un idiot nerecunoscator. Tu chiar nu pricepi ca ti-am salvat sora de la moarte?

-Sigur. Si eu sunt Obama in varianta alba.

R: Nerecunoscatorule. Daca nu...

-Esti o nebuna. Nu te pot crede tu chiar nu pricepi? Esti nebuna, tot ce faci imi arata asta!

R: Oh da?

-Da.

R: Aceasta nebuna ti-a salvat sora si probabil viitorul cumnat sau ce dracu o fi el, iar tu nici macar nu vrei sa ma crezi. Bine, iti jur ca din acest moment nu am sa te mai ajut cu nimic. Noapte buna, dobitocule.

~Apel incheiat~

-La naiba, murmur, aruncand telefonul pe podea.

Apelul cu nr. privat Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum