Ora 13:22. Mă uitam cu lacrimi în ochii spre bărbații din fața mea care se ocupau de... două tărgi, peste tot fiind un haos complet. Sirenele se auzeau asurzitor de tare, iar agitația oamenilor din jurul meu, nu ajuta deloc. Eram complet șocat și mai ales... foarte speriat. Teama și frică. Tremuram atât de tare, iar inima bubuia de zece ori mai repede decât normalul.
Telefonul bâzâia în buzunarul meu și nu m-am obosit să îl scot decât după al 5 lea apel pierdut.
-Raluca?
R: Eu...
-Trebuie să știu. Tatăl meu... el e... criminalul, ...nu?
R: Marc...
-VREAU ADEVĂRUL!
R: DA!
-Ce?!
R: El este... Daemon Moor. [Mur]
-MINȚI!
R: De ce aș face-o Marc?
-De ce nu? Mă suni de mai bine de 3 săptămâni și totuși eu nu te cunosc, nu știu cine ești, nu știu nimic despre tine și tu te aștepți să cred asta?
R: Marc...
-Uită! Nu te pot crede! Nu te cunosc! Mi-ai ucis prietena! De ce te-aș crede? Ești dementă!
R: ÎNCETEAZĂ!
-NU! M-am săturat de tine și de minciunile tale! Nu realizezi că ești nebună? EȘTI PSIHOPATĂ! Mi-am distrus viața!
R: Taci!
-Oh taci tu! Gata cu amenințările! E bine ce ai făcut?! Te simți mai bine acum?! Ai zis ca tatăl meu este un criminal! Dar tu... tu ce ești?! Ești exact ca și el!
R: Ba nu! Nu sunt!
-Ai ucis-o pe Diana! Mi-ai ucis familia! CUM AI PUTUT?!
R: Eu... Marc îmi pare rău... eu doar...
-DISPARI! Lasă-mă în pace! Distrugi totul din viața mea!
R: Dar eu...
-AI SPUS CĂ NU TE VEI ATINGE DE FAMILIA LUI!
R: Da, dar...
-Eu urmez, nu? Eu sunt următorul pe lista ta.
R: Nu, nu ești, eu...
-DE CE?! De ce mă suni?! De ce nu îmi dai pace?! Mi-ai luat totul! E doar vina ta! TE URĂSC!
R: Marc!
-Raluca! Gata! Te rog... nu mă mai suna, te rog...
R: Marc nu închide!
-De ce? Altfel ce? Mă omori? Nu ai decât! Nu mai am nimic de pierdut!
R: Stai! Te rog! Ascultă-mă!
-Ai doar 2 min iar apoi NU MĂ MAI SUNA NICIODATĂ!
R: Marc... trebuia să îi ucid... sunt ambii niște criminali! Amândoi... așa s-au cunoscut... s-au vânat unul pe altul!
-Minți!
R: Ba nu Marc... știu ca ai primit 3 apeluri de la un tip...
-Nu e treaba ta!
R: Ba este! Tu vorbeai cu el... despre mine...
-Nu e adevărat!
R: Ba da este! Acel tip era... așa zisul... tău tată!
-Minți! Nu avea cum!
R: Nu fi prost,vocea era schimbată din cauza unei aplicații... ascultă...
-Nu! Minți! Mă manipulezi!
R: El te-a manipulat!
-Poftim?!
R: Nu era tatăl tău și Mariana nu era mama ta!
-C...ce?
R: Prea mult pentru o singură zi...
-Să nu îndrăznești să...
~Apel închiat~
-...îmi închizi.
La naiba. Lovesc cât de tare pot bordura cu piciorul, strângându-mi pumnii exagerat de tare. O urăsc. Minte, mă minte. Mi-a luat totul. Tot. Absolut tot, iar ei nici măcar nu îi pasă. O urăsc al dracului de tare.
CITEȘTI
Apelul cu nr. privat
Short Story"Te urasc." "Sentimentul e reciproc." "Atunci cred ca ma bucur, pampalaule." "Ciudato." "O sa iti distrug viata." "Ai facut-o deja." "Imi pare rau." "Serios?" "..." !!Cartea necesită scurtă editare și verificare. Îmi cer scuze anticipat pentru greșe...
