Criminalul se tot apropia, și se apropia... Până simt doua brațe bine făcute, sau poate ca au implant pentru ca respectivul are bani de dă pe afară. M-a tras într-un colț, distanța dintre noi fiind milimetrică. Ii simțeam respirația pe fața mea, ceea ce ma făcea sa înnebunesc. Era un colț foarte îngust, așa ca poziția pe care o dețineam noi nu era tocmai adecvată unor dușmani: eu stăteam la doi milimetri de fața lui, el fiind obligat de spațiu sa își țină mâna pe fundul meu ceea ce ma făcea sa roșesc. După ce ne-am asigurat ca e liber, am fugit spre patiseria părinților mei, care nu era departe de locul in care ne-am ascuns. Am intrat înăuntru și mama era speriata de moarte.
Ma: DOAMNE DUMNEZEULE MARE ÎȚI MULȚUMESC ! Marinette, unde ai fost? Credeam ca ai pățit ceva! Ești in regula ? Nu ai nimic nu? Trebuie sa te duc la doctor?
Eu: Sunt bine. N-am pățit nimic !
Ma: Iar tu? Oh, Adrien, ești bine ?
Ad: Da, dar dacă ma scuzați, am sa plec.
Ma: Nu! In niciun caz. Rămâi aici!
Ad&Eu: Ce fac/e?!
Ma: Rămâne aici. Hai urcați repede sus!
Ma uit spre mama in timp ce urc scările, și o văd cum îmi face cu ochiul. Am sa ma răzbun eu. Ma pregăteam sa ii spun micului mare Agrest ca așa arată o camera de om normal dar mi-o ia înainte.
Ad: WOW, ce camera drăguță!
Eu: Serios?
Ad: Da!
Eu: Pai,acum, ar cam trebui sa ma schimb, așa ca ma duc in baie.
Ad: Bine.
După ce m-am dezbrăcat, am intrat in duș, și mi-am lăsat pielea condusă de stropii jucausi de apa. Apoi am început sa ma gândesc: ce mai zi! Era sa fiu omorâtă, dar Adrien m-a salvat. Și distanța pe care am avut-o între noi, m-a făcut sa ma simt... ciudat. Nu am urat senzația aia. Adică , ce se întâmplă cu mine ? Doar nu îmi place de marețul Agreste nu?! La ce ma tot gândesc of! Am ieșit din duș. Uitasem ca am un Adrien in camera , așa ca ieșisem cu prosopul nearanjat , statut sa cada. Am ieșit din baie, of trebuie S-o spun... Mi se vedea sfârcul ! Am spus-o! Mi se vedea sfârcul! Cred ca l-a observat. Adică mi-a făcut semn sa ridic prosopul apoi și-a întors privirea, cu o roșeață in obraji. A foat atât de rușinos! M-am schimbat in pijamale, după care m-am pus in pat lângă el cu parul parțial ud.
Eu: Nu pot sa cred ca mama te forțează sa rămâi aici .
Ad: Nu pot sa zic ca as vrea sa plec.
Eu: Hai nu zău.
I-am aruncat o perna in față, el prinzând-o și aruncând-o inapoi. Ne-am tot bătut cu perne pana când am ajuns peste el. Eram iar in poziția milimetrică, de data asta eu încălcându-i spațiul personal. Voia sa ma sărute dar...
CITEȘTI
Builled by Him
FanfictionAceasta carte este o romanță între super-eroii Parisului și adolescenții ascunși sub mască. Carte dedicată lui @koala_book. Enjoy❣️