Builled by Him

8

S-ar putea sa te surprindă, dar o sa îți spun ceva: cei ce planifica minuțios lucrurile, nu sunt foarte conectați la realitate. Par a fi, dar nu sunt: se concentrează sa descompună totul in bucatele, in loc sa privească imaginea de ansamblu. E procrastinare in cea mai pura forma, pentru ca asta ii convinge pe toți -inclusiv pe ei înșiși- ca sunt foarte practici și cu picioarele pe pământ, când de fapt, nu sunt. Sunt obsedați sa disece realitatea in feliuțe cât mai mici, ca sa se poată preface ca nici măcar nu exista.

De exemplu, cum ciugulește Alya un Hamburger, prefăcându-se ca nu mănâncă, când defapt mananca exact cât mine, și renunța la dieta ei.

In ciuda planificării mele riguroase, mi-am dat seama ca pot sa descompun chestia asta in bucatele mai mici. Of, cutia metaforica din capul meu risca sa se deschidă dintr-o data, iar conținutul amenință sa se răstoarne pe covor, așa ca mai bat un cui in fiecare colț.

Ca sa va pun la curent , mi-a ieșit un coș oribil pe frunte, și Alya l-a denumit Bob. Arată ca o cornita de drac, dar nu se vede din cauza bretonului meu aproape iremarcabil. Chiar am un plan atât de oribil cu Adrien? Tot nu o sa cedez, eu nu sunt o fană de-a lui care umbla după fustița lui cusuta cu fir de aur, pentru ca e bogat și altele. Revenind. Sunt diavolul in persoana. Chiar sunt. Îndată o sa iasă și celălalt corn, înrudit cu Bob, iar parul îmi va ceda minuțioaselor mele rugăminți și îmi va dezvălui prietenul de nădejde, Bob.

Gândurile îmi sunt întrerupte de Alya, care bolborosește ceva neexplicabil vocabularului celor 3000 de limbi pe care le avem. Probabil e cretina. Fără probabil. Suntem la cafeneaua de lângă școala, ora de desen fiind risipită pe nesimțite. Cred ca profesoara noastră de desen, o fătuca de vreo 30 de ani, nu ne-a văzut decât de vreo 2 ori tot anul la școala. Dar tot ne încheie cu media 10, și diriga fiind drăguța ne motivează absentele bine meritate.

Al: Și, la ce te gândești așa ?
Eu: Așa cum?
Al: Așa profund... Te gândești la ce cred eu ca te gândești ? Hmm, sa vad... Are 1.78? E blond? E... frumos? E-
Eu: Hipiot? Da, pe asta ai nimerit-o. Și faza cu 1.78. Cu toate ca pare mai înalt.
Al: Deci, practic te gândești la el nu?
Eu: Teoretic nu...
Al: Mai du-te dracu cu teoriile tale. Mai ții minte când mi-ai făcut teoria unei linguri?
Eu: Prea bine... Acum îți fac teoria furculiței ?
Al: Ha ha, prefer sa nu. Ah, stiai ca in seara asta rămâi la mine nu?
Eu: Se pare ca am aflat. Facem așa : mergem la mine, mâncam, ne ducem sa dam afara, apoi mâncam din nou și după mergem sa luam popcorn, chipsuri etc (sa le mâncam).
Al: M-am prins. Sper ca ești conștientă ca eu nu mănânc nu? Vreau sa îmi păstrez silueta.
Eu: Numai fi așa nonconformistă, toată lumea știe ca o sa bagi in tine ca proasta.
Al: Știu... :(
Eu: Bun, hai sa ne grăbim fără motiv.
Al: Hai.

Jocul nostru de-a proastele ne este intrerupt de un piept greu, sculptat fix ca statuile din Grecia antica. Îmi ridic privirea și dau de o pereche de ochi de un albastru dubios de frumos și un par ciufulit brunet.
El: Buna!
Eu: Ă-ă-ă, știai ca un om rade in medie de 15 ori pe zi? ou șnițel, fix acum iese tocilara fi mine. Dacă mă întrebai oricând altcândva asta, nu as fi știut sa îți răspund.
El: Hah, e a 16-a oară! se copilărește el, ca și când le-ar fi numărat. Mă bucur ca nu sunt singurul incult care știe asta. Ah și, frumos mod de a începe o Conversație, spune Tânărul Leu, in timp ce îmi face cu ochiul și pleacă. Tânărul Leu...